Cum faci ca elevii să vrea la tehnologic
„Lupta într-un liceu tehnologic, Cenușăreasa învățământului, este triplă față de cea într-un colegiu. Avem de schimbat în primul rând mentalitatea părintelui, a agentului economic și apoi a copilului care spune despre sine că nu e bun, că n-a intrat la Teoretic. Avem succes foarte mare acolo unde reușim să aducem și familia alături. Atunci când o verigă școală-familie-copil se leagă, poți face lucruri frumoase.”
BIO: A intrat prima dată în învățământ în anii 2000, ca profă de chimie. A pus stop șapte ani, dar apoi s-a întors să predea Marketing și Comunicare pentru elevii de la profilul Servicii din Liceul Tehnologic „Horea”. „După aproape 20 de ani de învățământ, nu mai sunt un chimist, dar sunt un alchimist de suflete”, spune azi. Este ambasador Erasmus+ și în ultimii opt ani a adus liceului marghitean proiecte de 3 milioane de euro. Așa au ajuns elevii școlii să facă practică în Turcia, Spania, Portugalia sau Bulgaria. Iar abandonul școlar a scăzut cu fiecare an de la 24% la mai puțin de 2 procente.
Pe tabla inteligentă e proiectat un clip de pe Youtube cu muzică de relaxare. Gabi Sabău începe ora cu exercițiul de conectare, cinci minute în care își ghidează elevii să fie atenți la corpurile lor, la respirație. Elevii știu ce au de făcut, unii chiar închid ochii.
„Bună dimineața!”, le spune apoi ferm profesoara și pornesc lecția despre comunicare. „Cum sunt transmise informațiile către voi? Ai un hotel și clientul îți predă camera și nu zice nimic și pleacă. Ce îți transmite? I-a plăcut?”, îi provoacă ea. Trec prin comunicarea verbală și nonverbală, cu exemple. Se opresc la mesajul scris care trebuie să aibă „claritate, concizie, ton”.
„Nu uitați de gramatică și punctuație!”, insistă Gabi. „Știți că vă cert cu asta cel mai mult. O virgulă face diferența”. Și cu asta în minte se împart în trei echipe, își iau câte o coală mare de hârtie și se așază turcește în mijlocul clasei să facă un mesaj pentru social media, unul pentru email și unul pentru un afiș. Una dintre fete chiar a sărit peste bancă să se alăture echipei, fără teamă că o să primească vreo replică.
Profa se învârte relaxată printre copii, își ține degetele mari în buzunarele blugilor și discută relaxat cu ei. Poartă un sacou portocaliu, „culoarea liceului”, care sare în ochi în mulțimea de tricouri bleumarin și bleu ale uniformei. Elevii sunt în largul lor, întreabă, ridică mâna, discută. Sunt în clasa a zecea la profilul Servicii de la Liceul tehnologic „Horea” din Marghita, Bihor. Adică se pregătesc să fie tehnicieni în hotelărie și organizator banqueting.
Oraș cu nume de regină, după Margareta a Ungariei, Marghita mai are puține locuri care să le aducă entuziasm tinerilor din localitate. Trecut prin stăpâniri ungare, turce, habsburgice, după o perioadă comunistă care a dat de muncă orașului și împrejurimilor în industrie chimică și grea, în prezent, populația din Marghita scade de la un recensământ la altul. Acum mai sunt 13.000 de locuitori, cu vreo 40% mai puțini decât în anii 2000.
Orașul are două restaurante mai mari, un hotel, câteva pensiuni și două licee: unul teoretic, foarte râvnit, și cel tehnologic, alternativa „necesară” uneori. Când am intrat în sala de clasă a Gabrielei Sabău, ne-am oprit la un flipchart pe care copiii au lipit post-it-uri cu răspunsul lor la întrebarea „de ce vin la școală?”. Multe din răspunsuri sunt „din obligație” sau „pentru părinți”, răzleț un „pentru a putea să-mi creez un viitor” sau „ca să ajung cineva în viață”.
„Lupta într-un liceu tehnologic, Cenușăreasa învățământului, este triplă față de cea într-un colegiu. Avem de schimbat în primul rând mentalitatea părintelui care crede că copilul lui trebuia să ajungă la un colegiu ca să fie cineva, a agentului economic care spune că nu angajează de la Tehnologic, că-și găsește el oameni, și apoi a copilului care spune despre sine că nu e bun, fiindcă n-a intrat la Teoretic. Avem succes foarte mare acolo unde reușim să aducem și familia alături, să aducem și părintele. Atunci când o verigă din asta școală-familie-copil se leagă, poți face lucruri frumoase.”
Primul succes îl au cu tinerii care treptat își găsesc motivația. „Vin triști. De ce ai ales «Horea»? Că aici m-a repartizat calculatorul, dar mă transfer. Asta ți-o spun în clasa a noua marea majoritate. La jumătatea anului nu mai vor decât poate de la un profil la altul.”
Gabriela Sabău face și consiliere și orientare profesională cu ei fiindcă cel mai important pentru elevi este să înțeleagă dacă profesia respectivă e pentru ei, mai ales, practică. Și asta se poate întâmpla să fie la Băile Felix, unde liceul are un parteneriat, dar se întâmplă și în Turcia, Spania, Portugalia, Bulgaria. De șapte ani încoace elevii de la „Horea” merg în stagii de practică prin programul Erasmus+. Gabriela Sabău este ambasadoare a programului european și ea a ținut să aibă cât mai multe mobilități pentru elevi.
Povestea ei în sistemul educațional începe într-un fel tot ca a elevilor. „Din obligație” a intrat în învățământ în 2000, tot la „Horea”, dar ca profă de chimie. A renunțat după doi ani și a lucrat șapte în privat. S-a întors după ce a descoperit Marketingul și Comunicarea. A fost ca o revelație pentru ea noul domeniu. A făcut facultatea și a venit să predea tot la „Horea”, la profilul Servicii, în 2007. „Acum nu mai transform substanțe, transform copiii”, spune profesoara, la 49 de ani, din care jumătate dedicați educației.
Când România a intrat în UE, au început să apară proiectele europene în școli. În 2014 a mers ca profesoară însoțitoare într-un proiect Leonardo în Spania și i-a plăcut atât de mult încă a zis că vrea și ea să scrie proiecte. Și a tot scris trei ani la rând fără succes. „Nu m-am lăsat și în 2018 am primit finanțare pe primul meu proiect – 158.000 de euro. Wow! Prima mea provocare, coordonator de proiect, să plec cu 46 de elevi, împărțiți în trei fluxuri, în Spania”, povestește ea.
Copiii au făcut practică atunci în agenții de turism, hoteluri și restaurante. Seara, când depănau cum a mers ziua, s-a mai legat o idee, fiindcă „tu nu ești doar dascăl pentru ei în mobilitățile astea. Timp de trei săptămâni tu le ești prietenă, soră, ești și mamă în multe situații.”
Se apropia Crăciunul și au zis că vor să dea ceva înapoi comunității, pentru copii și vârstnici. „Ce-ar fi să ne facem un club al nostru?”, și-au zis. Și au reușit să înființeze Key Club, în parteneriat cu Federația Kiwanis care dezvoltă programe de ajutorare în toată lumea.
„Așa învață să fie ancorați și în comunitatea din care vin. Ei sunt copii săraci, dar descoperă că sunt copii și mai săraci decât ei. Uneori chiar colegi de-ai lor. Am găsit în școală, prin intermediul lor, copii la care, când ne-am dus acasă, am izbucnit cu toții în plâns. Îmi amintesc că am ajuns la o familie și unul dintre copilași mângâia bananele pe care le-a primit. Aveau sobă făcută dintr-un burlan improvizat…”, își amintește emoționată profesoara. Făcând bine împreună, elevi și profesori, au format o comunitate.
„Pentru mine asta era cel mai important când reușeam să văd un picur în colțul ochiului copilului și atunci mi-am dat seama că am reușit să trec de noțiunea seacă de marketing sau de comunicare, că am trecut la o comunicare mai profundă cu elevii mei.”
Intrăm într-o clasă de-a 11-a la care profa e dirigintă. Elevii stau bisericuțe și nu se stresează că a intrat profa, nu fug la locurile lor. Din una în alta ajung să vorbească despre cât de importante sunt limbile străine. „Ia spune tu câtă engleză știai când ai ajuns la Istanbul?”, îl întreabă profa pe un băiat. „0%!”, spune el amuzat. Și cu cât te-ai întors? „5%!”, râde din nou. Și cu încrederea în sine la 100%, avea să-mi spună apoi Gabi după ce am ieșit din clasă. Că de fapt, aici lucrează cel mai mult o deplasare de acest tip, la încrederea în sine a liceanului.
„Elevii noștri fac față, chiar dacă se duc acolo cu «hello», se întorc cu «good morning, sir», «how are you», «what’s your name?» și cu dorința de a învăța un pic mai multă engleză, de a-și da și ei interesul în sala de clasă la ora de limba engleză”, spune Gabi.
Ea le înțelege temerea de a se exprima într-o limbă străină, că și ea a făcut franceză și rusă în școală și era deja profă când a început să învețe engleza. „Aveam o temere, mă blocam și eu acolo în rușinea de a vorbi și azi am ajuns să particip la conferințe, să vorbesc cu colegi din toată Europa și asta grație Erasmus-ului. Pentru că Erasmus deschide minți, schimbă vieți”, spune profa.
Mobilitățile nu le oferă doar ca pe o recompensă celor mai buni dintre elevi. Gabi i-a inclus mai ales pe elevii care erau în risc de abandon. Ba chiar a selectat să meargă într-un program în Spania pe o elevă care repeta clasa a zecea și a avut colegi profesori care au întrebat-o cum de a ales-o. „La interviul motivațional de selecție fetița asta a venit și mi-a spus «Doamna, să știți că eu mi-am învățat lecția când am fost lăsată repetentă și vă promit că o să dau ce-i mai bun din mine». Cum să resping așa un copil?”.
Acum, liceul are rată de abandon școlar de 2%. În urmă cu un deceniu era de 24%, iar Gabi crede că proiectele Erasmus și faima lor care s-a răspândit în comunitate a făcut diferența. În plus, copiii care au fost deja plecați într-un proiect îi motivează pe ceilalți. „99% n-au fost niciodată cu avionul. N-au fost mai departe de Oradea… Prin proiectele europene le-am dat șansa acestor copii care sunt la limita abandonului, care vor să renunțe la școală, să meargă în mobilități, și s-au întors cu dorința de a rămâne, cu dorința de a nu renunța la școală.”
În plus, contează grija pe care o arată tot colectivul de profesori copiilor care au situații greu de imaginat acasă, fac chetă pentru ei, îi sprijină cu haine și alimente. Majoritatea profesorilor fac asta. Din pandemie au început să implementeze și programul pentru starea de bine a profesorului sub ghidajul Simonei Baciu.
70% dintre elevii care fac profesionala la „Horea”, adică trei ani, vor să continue și să dea Bac-ul apoi. Prind curaj. Fac și ore remediale cu ei și pregătire suplimentară pentru bacalaureat. Uneori și Gabi lucrează cu ei la mate, primele două subiecte. „Am terminat, totuși, o facultate tehnică”, spune ea. Unii elevi ajung la facultate și se întorc să le mulțumească profesorilor.
Apoi, pentru că elevii au fost prin alte țări la practică, și agenții economici români au început să fie mai deschiși să-i primească în practică, după ce la început unii le-au cerut bani doar ca să-i primească. Profesoara și-ar fi dorit să fi fost invers, ei să fie primii deschiși. Se bucură însă că se schimbă mentalitatea și aici.
În ultimii opt ani, la Liceul „Horea” au fost absorbiți 3 milioane de euro din fondurile europene și în prezent este în derulare un proiect de reabilitare și dotare de 600.000 de euro, prin Ministerului Agriculturii, pentru echipamente pentru gastronomie și pentru sectorul agricol. Sume investite în generații de tineri și de profesori.
„Erasmus este un pilon central al dezvoltării mele, pentru că am învățat să-i cunosc pe elevi, am învățat să-i pun în valoare”, spune profesoara.
Text de Andreea Archip
Editor: Cristina Radu
Foto: Doria Drăgușin
Premiu susţinut în 2025 de KRUK România, partener al Galei.