De la învățător necalificat la coordonator de proiecte Erasmus – Octavian Horia Minda, profesor MERITO 2026 pentru învăţământ primar, Școala Gimnazială Nr. 16 „Take Ionescu”, Timișoara

De la învățător necalificat la coordonator de proiecte Erasmus

„Ani întregi mi-am plâns de milă din cauza salariului, până am zis stop. Dar am făcut ce mi-a plăcut, mi-am asumat. E o meserie care îmi place, e o vocație, o menire. Nu e ca și când ai merge la bandă.”

BIO: Horia Minda a ajuns învățător din întâmplare, pentru că avea nevoie de un job. Însă și-a dat repede seama că asta îi e menirea: s-a format profesional în România și în străinătate și a devenit pasionat de pedagogii alternative. Pe elevii lui de-a IV-a, numită Clasa Astronauților, îi duce în vizită pe șantier și la stația de epurare a apei, la muzeu, la expoziții și în plimbări prin pădure. Prin proiectele Erasmus în care a fost implicat, 84 de elevi și 42 de profesori au vizitat alte țări, iar Școala 16 a devenit Școală Europeană. 

– Ești urât! 

– Ești înalt! 

– Ești bătrân! 

– Ai cercel! 

– Vreau acasă!

Așa l-au întâmpinat copiii din clasa pregătitoare la începutul anului școlar pe învățătorul Octavian Horia Minda când s-a mutat la Școala Nr. 16 „Take Ionescu” din Timișoara, în 2017. 

La 48 de ani, 1,94 metri înălțime, îmbrăcat ca un domn din perioada interbelică, cu sacou, cămașă, cravată, butoni și pantofi alungiți și un cercel din diamant în urechea dreaptă, bărbatul din fața lor era departe de imaginea doamnei educatoare pe care o știau de la grădiniță.

În drum spre casă, învățătorul s-a frământat cum să se apropie de ei, cum să-i determine să-l vadă ca pe un bunic. A renunțat la hainele obișnuite, a trecut la pulover și adidași și i-a rugat să-i spună Horia, nu „domnul”. Cu acest ultim detaliu i-a cucerit, pentru că erau obișnuiți de la grădiniță să folosească prenumele, dar părinții le spuseseră că la școală există alte reguli. 

A devenit învățător printr-o întâmplare. A terminat liceul în 1987, la Reșița, a făcut armata, apoi s-a angajat în satul natal, Ciacova, la 30 de kilometri de Timișoara, ca administrator la o societate comercială de mecanizare agricolă. După patru ani, când aceste întreprinderi au fost desființate, tatăl lui Horia a negociat cu directorul școlii să-l accepte ca învățător. A primit un loc la catedră într-un sat apropiat, într-o clasă în care învățau simultan elevi de-a II-a și de-a IV-a. 

Pentru că nu știa ce are de făcut în clasă, dar și pentru că a vrut să simtă că își merită noul rol, a început să studieze. S-a înscris la Colegiul Universitar Pedagogic ,,Aurel Vlaicu”, din Arad, secția institutor în învățământul primar, apoi a urmat Pedagogia Învățământului Primar, la Universitatea din București, filiala din Timișoara. Pentru că îi plăcea limba franceză, a studiat-o și pe aceasta la Facultatea de Litere a aceleiași universități. În 2004, a participat la Congresul Mondial al Profesorilor de Franceză din Statele Unite. Ca să fie selectat a trebuit să scrie o lucrare științifică aprofundată, documentată cu argumente științifice. Au fost evaluate utilitatea practică – dacă alt profesor ar fi putut aplica ideea lui – și originalitatea. 

În tot acest timp, a fost învățător în alte trei școli și a făcut diverse cursuri la Casa Corpului Didactic, dar ele nu-i satisfăceau curiozitatea. 

„Îmi doream să mă dezvolt altfel”, spune Horia, „să pot să abordez un alt gen de predare, interactivă, interdisciplinară, transdisciplinară, să aplic tehnici și metode moderne”. 

Astfel că, în 2010, a aplicat pentru o bursă Comenius la Lisabona, în Portugalia, pentru un curs despre multimedia în predarea activă la clasă. Acela a fost momentul în care s-a deschis un nou capitol în viața lui, cel al proiectelor europene. Au urmat alte cursuri în Portugalia, Belgia și Olanda, despre cum să construiască materiale educaționale logice, structurate și adaptate nevoilor elevilor, astfel încât să asigure o predare eficientă la clasă. Nu în ultimul rând, a studiat și cum pot fi predate noțiuni legate de spațiul cosmic la ciclul primar. 

Grație acestora din urmă a devenit trainer ESERO România (European Space Education Resource Office – Biroul European de Educație Spațială – un program educațional al Agenției Spațiale Europene) și a ținut mulți ani cursuri de formare pentru cadrele didactice din ciclul primar. 

„Atunci când predau, fac experimente simple: desenez pe podea o hartă imensă a Sistemului Solar”, explică el. „Copiii aleargă de la Soare la Pământ. Dacă aleargă încet, «durează o veșnicie»; dacă sar ca lumina, ajung imediat. Apoi învățăm că, în realitate, nici cea mai rapidă rachetă n-ar putea ajunge la cea mai apropiată stea decât în zeci de mii de ani. Și atunci înțeleg cât de uriaș și fascinant este spațiul.”

În 2015, Horia a aplicat pentru un proiect Erasmus în numele Asociației Învățătorilor Bănățeni din Timișoara, al cărui secretar este. Au fost atunci parteneri cu departamentul de formare a cadrelor didactice dini învățământul primar de la Universitatea din Oxford, cea din Turku, Finlanda și cea din Pamplona, Spania. În cadrul acestui proiect au descoperit care sunt competențele cheie la comunicare orală și scrisă, matematică și educație antreprenorială, dar, cel mai important, au învățat cum să învețe. 

„Au plâns dascălii din Asociație, ieșiți la pensie, când au ajuns la Oxford”, își amintește el. „«Parcă suntem în Harry Potter, nu-mi vine să cred!»”. 

S-a transferat la școala Nr. 16 „Take Ionescu” din Timișoara în 2016 și de atunci a coordonat cu colegii săi 18 proiecte Erasmus. Prin acestea, 84 de elevi și 42 de profesori au mers în vizite în Portugalia, Belgia, Turcia, Estonia, Italia și Bulgaria. Tematicile au fost diverse: predarea literației prin intermediul multimedia, a matematicii outside the box, astronomie, robotică, STEM, educație pentru sănătate, stare de bine și bullying în școli, crearea unei povești comune, integrarea fetelor în discipline științifice, integrarea refugiaților în clase Școala lui a fost printre primele din țară care a avut în 2019 un proiect Erasmus privind integrarea refugiaților în școală, în urma exodului din Siria în Europa. 

Datorită numărului mare de proiecte Erasmus, „Take Ionescu” este Școală Europeană, titlu oferit de Ministerul Educației. Acest statut facilitează accesul la parteneriate internaționale, proiecte de mobilitate pentru elevi și profesori și schimburi de bune practici.

Dar până la multitudinea de proiecte europene, pe primii lui elevi, aceia din clasa pregătitoare care l-au primit cu suspiciune, nu i-a câștigat numai prin aspect, ci și prin activități. I-a plimbat cu tramvaiul și troleibuzul la muzee și expoziții, le-a dat căști și veste reflectorizante și i-a dus pe șantierul mall-ului din Timișoara, iar orele de muzică și mișcare le-a făcut în foișorul din curtea școlii. 

La fel procedează și cu elevii din generația actuală, acum în clasa a IV-a: îi scoate cât mai mult din sala de clasă. Merg la stația de epurare a apei din Timișoara unde învață, de exemplu, ce înseamnă un sistem de conducte și observă circuitul apei menajere; iese cu ei în drumeții în pădure, ca să observe speciile de plante și de copaci, dar și urmele poluării sau merg la Observatorul Astronomic. Uneori se plimbă cu bărcuțele pe râul Bega, unde sunt atenți dacă apa este curată și cum arată vegetația de pe maluri, alteori plantează copaci și strâng deșeurile din natură. 

Horia și elevii lui sunt clienți fideli ai expozițiilor interactive care ajung în Timișoara. Cum ar fi Corpul Uman, din care copiii înțeleg, printr‑un traseu de jocuri și activități, cum funcționează organele. Sau Planetarium, un dom de 360 de grade unde pot călători virtual printre stele, planete și constelații. Or iExperimentarium, primul laborator interactiv de fizică din România, unde elevii se pot juca cu peste 350 de experimente de fizică (electricitate, magnetism, optică, mecanică). 

De când a venit în Școala 16, Horia și-a numit clasa „a Astronauților”, din pasiunea lui pentru domeniu, dar și pentru că necesită multă muncă să devii astronaut. 

„Am vrut să transmit că fiecare copil are propriul lui univers de descoperit”, spune învățătorul. „Nu este vorba doar despre spațiu sau meseria de astronaut, ci despre curaj, curiozitate și dorința de a merge mai departe, chiar și atunci când lucrurile par dificile. Mesajul este că e în regulă să visezi, să pui întrebări, să greșești și să încerci din nou. Așa cum un astronaut are nevoie de pregătire, răbdare și încredere, la fel și copiii învață că drumul spre reușită nu e instant, ci construit pas cu pas.”

În spatele clasei sale tronează un poster cu sistemul solar și ici, colo, sunt planșe cu imagini din spațiu și cu astronauți. Lângă ușă, pe un dulap, este un extraterestru verde, din pluș, cu o cască roșie. E Paxi, mascota educațională a Agenției Spațiale Europene (ESA), care le explică copiilor în seriale animate, povești, fișe de lucru și activități, noțiuni legate de spațiu, explorare, sateliți sau chiar curățenia din spațiu. Paxi e și mascota clasei lui Horia. 

„Acum nu mai sunt așa fascinați de Paxi”, spune învățătorul cu regret, „că au mai crescut”. 

De multe ori încearcă să lege lecțiile de la clasă de astronomie și să utilizeze metodele pe care le-a învățat la cursuri, așa cum a făcut și într-o oră de Limbă și Comunicare dinainte de vacanța de Paște. 

Învățătorul a citit povestea „Aventuri în spațiu”, scrisă de un elev din Clasa Astronauților anul trecut, într-un proiect Erasmus. Cartea virtuală, cu 21 de pagini și imagini create cu ajutorul AI, a fost aleasă câștigătoare în Belgia de partenerii din proiect. 

Așezați în bănci pe echipe, elevii au primit mai multe sarcini: să scrie un jurnal de bord – prin ce aventuri trec personajele din carte; să constituie un laborator de cuvinte cosmice – adică să caute în text, apoi în DEX, cuvinte legate de astronomie și să analizeze din punct de vedere gramatical; să creeze benzi desenate, să-și folosească gândirea critică și să caute soluții la problemele din carte. Pe măsură ce elevii rezolvau, învățătorul se plimba printre bănci, îi mângâia grijuliu pe cap sau pe spate și le mai explica o dată cerința. 

Practic, în ora aceasta, învățătorul a aplicat metodele project‑based learning – învățare prin proiecte, adică întreaga lecție se construiește în jurul unui proiect pe care copiii îl realizează practic –, și inquiry‑based learning – învățare bazată pe întrebări sau cercetare, ceea ce înseamnă că ora pornește de la curiozitatea copiilor, nu doar de la conținutul din manual. 

Dintre cei 25 de elevi, trei au dificultăți de învățare. A lucrat diferențiat cu ei, cu răbdare: au scris un singur cuvânt de multe ori, apoi l-au despărțit în silabe, apoi au construit propoziții. Pas cu pas. Și, când a văzut că sunt mai receptivi la lucrul pe tabletă, le-a permis numai lor să folosească dispozitivele, cu înțelegerea celorlalți. 

„Mi-au dat lacrimile când au citit prima dată”, își amintește învățătorul. „Unul la sfârșitul clasei a II-a, ceilalți doi, la sfârșitul clasei a III-a. Ăsta e progresul, aici e biruința, aici e victoria: dacă reușești să faci un copil care nu iese de sub bancă să vină cu plăcere la școală. Dacă aduci un copil de la calificativul Insuficient la Suficient.” 

Text de Oana Racheleanu

Editor: Sorana Stănescu

Foto: Doria Drăgușin

Premiu susţinut în 2026 de KRUK România, partener al Galei.