Pasiunile care dezvoltă gândirea matematică
„Răbdarea se educă. Pentru că viața te va pune la încercare în fel și chip și nu o să trebuiască să răspunzi doar la întrebarea «cât e integrala de la 0 la 1 din x2 dx». Nu o să te întrebe asta viața. Ci o să te întrebe altceva, dar în acel altceva tu vei regăsi matematică, fizică, vei regăsi răbdare, vei regăsi artă, vei muzică. Asta-i viața, formată din piesele astea de puzzle.”
BIO: Mirel Matyas predă matematică de 31 de ani la Colegiul Tehnic „Alesandru Papiu Ilarian” din Zalău. Are multe pasiuni – fotografia, cititul, poezia, origami, astronomia, colecționarea de timbre și de monede. Aduce din toate câte puțin în clasă, ca să le formeze elevilor abilitățile necesare pentru matematică, printre care răbdarea și atenția la detalii. În calitate de director al Casei Corpului Didactic Sălaj, include în oferta instituției cursuri prin care profesorii să țină pasul cu elevii și cu vremurile actuale, cum este cel de pedagogie digitală în clasa viitorului.
Simularea „a fost oribilă”; „m-a făcut să realizez că trebuie să mă apuc de învățat”; „am înțeles că trebuie să muncesc mai mult” – au scris elevii din clasa a XII-a pe post-it-urile pe care le-a împărțit profesorul lor de matematică, Mirel Matyas. Le-a cerut feedback în legătură cu simularea examenului de Bacalaureat la matematică, la Colegiul Tehnic „Alesandru Papiu Ilarian” din Zalău.
Le împarte apoi cartonașe în culorile semaforului și îi roagă să le ridice în funcție de cum s-au descurcat la fiecare exercițiu, în timp ce trece prin problemele afișate pe tabla smart: verde pentru execuție completă, galben pentru încercare, roșu pentru cele pe care nu au reușit să le rezolve. Pe măsură ce exercițiile despre care erau întrebați deveneau mai complexe, cartonașele verzi dispăreau și apăreau în aer cele galbene sau roșii.
„Eu vă mulțumesc că nu stăm bine, altfel ce mai făceam două luni?”, glumește el. „E important că mai avem de lucru, dar și că mai avem timp. Evaluarea este începutul învățării.”
La problema despre probabilități, a ridicat și el cartonașul roșu: „Am greșit, recunosc, a greși e omenește”. Și chiar greșise. Putea să-și caute scuze, să dea explicații, dar el, profesor de matematică cu 31 de ani de experiență, și-a dat cartonaș roșu în fața clasei.
„E important să-ți recunoști greșelile față de elevi. Nu poți să fii complet unul de-ai lor, dar nici să stai pe un piedestal. Trebuie să fii undeva la mijloc. Dar câteodată trebuie să arăți că și tu ești om, ești vulnerabil. Deși la începutul carierei îmi ascundeam greșelile, acum le transform în oportunități de a-i pune pe elevi în diferite situații de învățare. Îi încurajez să mă corecteze, așa cum și eu îi corectez.”
Mai scund decât elevii lui, cu costum de stofă și barbă scurtă, albă, Mirel, 54 de ani, le cere să se împartă în cinci grupe, iar elevii care au ridicat cartonașele verzi la cea mai dificilă problemă au misiunea de a le explica colegilor. Mirel apelează des la această tactică: dacă cineva nu a înțeles un concept, o problemă, explică din nou, dar știe că, pentru a treia încercare, asul din mânecă este abordarea unui alt elev – pentru că ei vorbesc aceeași limbă.
La un moment dat, în clasă se aude un „Aaaaa!”.
„Asta vreau să aud, momentul ăla când ați înțeles!”, spune profesorul și bate palma cu eleva care a avut revelația.
„E atât de important la examen să mergem cu răbdare, că nu ne grăbim să prindem trenul. Citim de cinci ori fraza aia”, îi sfătuiește.
Răbdarea este una dintre abilitățile pe care încearcă să le-o dezvolte elevilor. De exemplu, le citește poezii și îi provoacă și pe ei să facă la fel. Și să fie atenți la rime și la intonație. Îi sfătuiește să citească orice le place, doar să citească.
„Lipsa lecturii contribuie la neînțelegerea textului matematic și, în ultimă instanță, la creșterea analfabetismului funcțional. Uneori, când copilul citește, îi fug ochii peste rânduri. Pentru că într-o carte se citește pe orizontală și scroll-ul de pe ecrane se dă pe verticală.”
Sau, la Școala Altfel, îi învață să facă origami – construiesc din hârtie piese geometrice. Apoi le dă de făcut diferite calcule. Sau îi provoacă să caute forme geometrice în tablouri – de exemplu, în „Melancolia”, a pictorului renascentist Albrecht Dürer.
O altă pasiune de-ale lui este fotografia. Pe coridoarele școlii sunt afișate fotografii care îi poartă semnătura și care au fost realizate cu privirea de matematician care caută în jur forme și simboluri – peisaje, păsări, personaje.
„Încerc să le explic copiilor că a avea un hobby, o preocupare, o pasiune, îți canalizează energia, te face să devii poate mai sensibil, dar mai ales te face să ai răbdare. «Domnule, eu nu știu să fac fotografii, că n-am răbdare.» Ți-o educi. Răbdarea se educă.”
Tot cu același scop i-a provocat într-un an pe elevii cărora le era diriginte să scrie de mână scrisori și să corespondeze cu elevii unui liceu din Tulcea. Au scris despre ei, despre pasiunile lor și despre Zalău.
„Răbdarea se educă. Pentru că viața te va pune la încercare în fel și chip și nu o să trebuiască să răspunzi doar la întrebarea «cât e integrala de la 0 la 1 din x² dx». Nu o să te întrebe asta viața. Ci o să te întrebe altceva, dar în acel altceva tu vei regăsi matematică, fizică, vei regăsi răbdare, vei regăsi artă, muzică. Asta-i viața, formată din piesele astea de puzzle.”
Mirel Matyas predă la Colegiul Tehnic „Alesandru Papiu Ilarian” din Zalău din 1995, imediat după ce a terminat Facultatea de Matematică și Informatică la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. În perioada 2006-2010 a fost inspector școlar de matematică și, pentru încă un an, inspector școlar general adjunct. Dar cu cât urca mai mult în rang, cu atât munca îi cerea să se afunde în documente și să se îndepărteze de catedră. Și-a dat demisia pentru că i se făcuse dor de școală. N-a luat niciodată pauză de la predat, dar simțea că, din cauza acestor funcții administrative, pierdea din ce în ce mai mult contactul cu școala, cu profesia lui.
De la începutul anului 2023 este directorul Casei Corpului Didactic (CCD) Sălaj, funcție cu care rezonează pentru că simte că astfel poate produce o schimbare. De-a lungul carierei sale, a văzut în școli că este nevoie de formarea continuă a cadrelor didactice și crede că poate ajuta în acest sens. Sub îndrumarea lui, CCD realizează un sondaj în rândul profesorilor în legătură cu interesele și nevoile acestora și abia apoi creează oferta de cursuri.
În plus, include în programă și cursuri prin care profesorii să țină pasul cu elevii și cu vremurile actuale, cum este cel de pedagogie digitală în clasa viitorului, propus de ONG-ul Edu Apps. Prin acest curs, cadrele didactice au învățat să creeze materiale interactive, folosind metode moderne și tehnologii digitale, să gestioneze eficient aplicații digitale și să folosească AI pentru a dezvolta resurse educaționale.
Mirel a invitat la o discuție online toți directorii de școli din județ și le-a explicat cât este de important ca școlile să aibă profesori bine pregătiți. A subliniat că vorbește din experiența lui de profesor, dar și din scurta experiență de director – în pandemie a acceptat să conducă școala un an, până a început să aibă probleme de sănătate pe fond de stres (fostul director se pensionase). A reușit astfel să convingă aproximativ 40% din totalitatea cadrelor didactice din tot județul să participe la curs.
Profesorul folosește agenți AI, dar spune că este speriat de puterea uriașă din spatele acestor mecanisme. De aceea, crede el, inteligența artificială trebuie folosită cu măsură, iar cei care trasează limitele acestui discernământ pentru elevi sunt, înainte de orice, adulții din viața lor.
Uneori susține și el ateliere la CCD. De pildă, a ținut unul despre experimentul lui Eratostene, care poate fi un instrument pentru lecții interdisciplinare – poate lega matematică, fizică, astronomie, geografie, tehnologia informației. Experimentul este o metodă ingenioasă prin care matematicianul grec Eratostene a calculat circumferința Pământului în secolul al III-lea î.Hr., folosind măsurători de umbre și observații astronomice.
Sunt mai bine de 10 ani de când Mirel face acest experiment: în școală, alături de profesorii de fizică și geografie, precum și în grădinițe. L-a prezentat chiar și la o conferință eTwinning la Bușteni, în fața cadrelor didactice, care au fost surprinse de simplitatea experimentului și de multiplele lui valențe educaționale. Iar elevii sunt foarte încântați că pot calcula distanța de la Zalău până la Ecuator doar cu umbra unui băț din curtea școlii.
Mirel este pasionat și de astronomie, încă de când era student. Mai demult, prin anii 2000, a primit o oră în plus pe săptămână, pe care a transformat-o, pentru trei ani, într-un opțional de astronomie. A coordonat chiar și o revistă de profil a elevilor din școală, care a rezistat doar trei ani – n-au mai avut fonduri pentru editarea ei. Așa se face, din această pasiune a lui, că în curtea școlii există un cadran solar – un instrument antic de măsurare a timpului bazat pe poziția Soarelui, prin umbra unei tije verticale. Nu doar el, dar și alți profesori din școală, țin ore uneori în jurul cadranului – de matematică, geografie și fizică.
Colegiul „Alesandru Papiu Ilarian” este prima școală din județul Sălaj care a avut o stație meteo în curte, tot din pasiunea pentru științe a profesorului de matematică. Aflase despre trei voluntari care amplasaseră mai multe stații meteo în județ și făceau predicții legate de vreme. I-a invitat la ore să le vorbească elevilor, și, în anul în care a fost director, să amplaseze stația meteo pentru o acuratețe mai bună a datelor. Încă un loc în aer liber unde profesorul de geografie poate să-și desfășoare orele.
La finalul sesiunii de feedback, Mirel îi încurajează pe elevii clasei a XII-a spunând că, din observațiile lui, simulările sunt mai grele decât examenul. Unii au rămas cu ochii în gol, alții sunt încă implicați în discuții despre exerciții.
Un băiat îi sugerează, puțin nesigur, o abordare inedită a uneia dintre problemele grele.
„Bravo”, zice profesorul și bate palma cu el. „Ai rezolvat problema, trebuia să ridici cartonașul verde.”
Profesorul le reamintește că nu trebuie să se lase copleșiți de ambiția de a face totul perfect din prima, ci sunt mai importanți pașii mici, dar consecvenți.
„Eroarea este foarte importantă în matematică, pentru că din erori putem învăța. Tu nu trebuie să fii Ronaldo de mic, tu trebuie să fii un jucător bun de fotbal. Că vei ajunge ca Ronaldo sau nu, e altă discuție, nici nu contează. Tu trebuie să fii bun acolo, în locul tău, chiar dacă nu ești perfect.”
Text de Oana Racheleanu
Editor: Sorana Stănescu
Foto: Doria Drăgușin
Premiu susţinut în 2026 de Google România, partener recurent al Galei.