„Vreau ca elevii mei să-și scoată din vocabular «nu pot» și «nu știu» ”
,,Vreau ca elevii mei să-și scoată din vocabular «nu pot» și «nu știu». Vreau să zică: «încerc», «învăț», «pot».”
BIO: Tudorel Drăgoi a devenit învățător târziu, la 45 de ani, dar se bucură de o energie și o dorință de învățare pe care colegii mai tineri pot fi invidioși. Folosește arta ca să dezvolte mintea, este formator în metoda Play Explore Learn (învățare prin joc și explorare) și a creat în școala sa un adevărat atelier de învățare pe care îl împarte cu colegii. În plus, este mentor pentru masteranzii în educație incluzivă de la Universitatea „Lucian Blaga”, din Sibiu.
Învățământul nu a fost prima vocație pentru Tudorel Drăgoi. Ar fi vrut să facă Liceul de Artă din Târgu Mureș, unde a și fost admis, dar ar fi fost prea costisitor pentru părinții lui. Apoi ar fi vrut să studieze istorie, dar pentru că nu a intrat de prima dată, a fost nevoit să meargă în armată, apoi să se angajeze. Era înainte de Revoluție. Imediat după, în 1990, a plecat să lucreze ca bucătar în Olanda, unde a cunoscut-o pe soția sa. S-au întors în România după 10 ani și au înființat un camping în Cârța, comuna lui natală din județul Sibiu, care se laudă cu o spectaculoasă mânăstire cisterciană.
La scurt timp după întoarcerea acasă, directoarea școlii, care este și preoteasă, l-a rugat să facă un atelier de icoane pe sticlă pentru copii și să îi însoțească în excursii, ca voluntar. Prin 2000-2001, atelierul s-a transformat într-un cerc de pictură și copiii aveau să câștige ulterior de mai multe ori locul I pe țară la concursuri. Iar pasiunea lui pentru copii a devenit profesie 10 ani mai târziu, la îndemnul soției, al unei mătuși profesoare și al directoarei. Aceasta l-a înscris la Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar, la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, unde Tudorel s-a dus hotărât să devină „un dascăl bun”, după cum mărturisește.
Când a deschis ușa la primul curs și a văzut în bănci peste 60 de femei, a dat s-o închidă, zicându-și că nu e pentru el. „Hai, colegu’, n-ai curaj să intri?”, a glumit una dintre ele. Așa că a rămas și n-a regretat o secundă, chiar dacă majoritatea colegelor erau deja învățătoare cu experiență și gradul I, unele chiar din Sibiu. Pe unde s-a dus, a reușit să închege grupul – și la facultate și, ulterior, și la Masteratul în Restaurare, pe care l-a făcut la Sibiu. Și pe elevii lui i-a învățat să rămână uniți și să păstreze legătura și, până acum, asta s-a întâmplat.
A luat clasa I la Cârța și, pe perioada facultății, a fost învățător necalificat. Între timp și-a dat toate gradele și spune, șugubăț, că, deși e mai în vârstă decât mulți dintre colegi, e „destul de la zi cu învățământul modern”.
E deja la a patra generație de elevi și are clasa a III-a. 12 copii, pentru că și școala e micuță – doar 147 de elevi. Dar pentru că au niveluri intelectuale și de pregătire diferite, lucrează cu ei în cinci feluri diferite, adaptând continuu exercițiile și sarcinile de lucru. Doi au rămas repetenți, dar a reușit în anul ăsta să-i facă să scrie și să citească. Unul a început școala neștiind să vorbească. Iar jumătate nu găsesc acasă sprijin la teme, și uneori nici spațiu ca să și le facă: o singură cameră, o singură masă, mai multe suflete.
„N-am pretenții de la ei să-și facă temele”, spune blând Tudorel Drăgoi. „Știu că n-au unde. Dar mă lupt cu absențele, nu-i las să stea acasă. Sun părinții, mă duc după ei, iar la școală am grijă să nu lipsească nimănui nimic și i-am învățat și pe ei să împartă”.
Cu părinții colaborează bine. De la început le-a spus că, dacă au nemulțumiri, scaunul lui e liber; cineva s-ar fi plâns că fata sau băiatul lui stă mereu în ultima bancă, dar învățătorul nici nu are ultima bancă, pentru că stau în U sau în cerc sau se tot rotesc, în funcție de activități. O dată la două luni face niște sesiuni de mentorat cu părinții, în care le arată filmulețe despre cum lucrează în clasă și îi învață cum ar trebui să arate programul de zi cu zi al unui copil de vârsta lor. Admite că, la țară, învățătorul încă se mai bucură de un statut în comunitate, și asta e un avantaj.
Tudorel Drăgoi e cunoscut în tot județul pentru orele pe care le ține sub formă de atelier. A învățat modelul PEL: Play Explore Learn (învățare prin joacă și explorare) la Berlin, în 2018, alături de alte 19 cadre didactice, printre care și Viora Rozorea, de la Școala „Nicolae Iorga”, din Sibiu. Ei doi și încă o colegă au fost selectați ulterior să fie și formatori și au făcut un curs pe care l-au acreditat la Casa Corpului Didactic Sibiu.
Atelierul este deopotrivă un spațiu fizic pe care l-a amenajat – o sală dedicată pentru experimente și joacă, cu rafturi deschise și tot felul de materiale uzuale, în cutii transparente (de la hârtie la becuri și capace), astfel încât elevii să aibă ușor acces la ele, cu apă curentă în clasă – și un mod de învățare, în care elevii sunt grupați pe stații de lucru, cu sarcini distincte, ca la sfârșit să completeze și niște jurnale de învățare: Ce am învățat?; Cum am învățat?; Cum m-am simțit?.
Spre deosebire de metode similare folosite îndeosebi la științe, PEL poate fi folosit pentru orice temă și la orice disciplină, în funcție de imaginație. „Și eu am imaginație”, glumește Tudorel Drăgoi. De exemplu, a folosit metoda la tema apa, ca să explice concepte precum amestec, condensare, miros, densitate (sticla plină cu pietricele se scufundă complet vs. sticla cu pietricele pe jumătate, care se scufundă doar pe jumătate, vs. sticla goală, care plutește), dar și la limba română. De exemplu, elevii pescuiesc din apă, cu niște undițe cu magnet, bilețele plastifiate în formă de pește pe care sunt scrise întrebări de gramatică: „În propoziția «S-a îndepărtat de mine», «s-a» se scrie despărțit sau legat?”.
Scopul e ca elevii să-și găsească singuri definițiile și explicațiile și să se simtă bine că au învățat ceva, explică învățătorul. „Vreau ca învățarea să fie legată de realitate”, spune el, „s-a săturat lumea de teorie”.
Faptul că a reușit să și creeze și să doteze spațiul fizic pentru atelier e o reușită importantă – au încercat și alți colegi în alte școli, și nu s-a putut. Școala a plătit rafturile și cutiile, iar alte mici costuri le-a acoperit el însuși. Astfel, nu doar elevii lui îl folosesc, ci și alți profesori din școală – de exemplu, Tudorel Drăgoi l-a ajutat pe profesorul de matematică să-și pregătească o inspecție de grad I la clasa a VIII-a în atelier. Iar alte școli vin frecvent în vizită ca să asiste la ore de atelier. În 2023, Tudorel și Viora Rozorea au avut o lecție deschisă pentru 150 de învățători din toată țara, veniți fizic la Cârța, în cadrul unui eveniment Aspire.
În tot ceea ce face, învățătorul încearcă să le dezvolte elevilor creativitatea, autonomia și încrederea în sine – deloc întâmplător, mulți elevi de-ai lui au studiat ulterior Arte: „De exemplu, la mine nu desenăm niciodată după contur, ci mereu liber. Chiar dacă la început fac niște purici pe o foaie, nu contează. Vreau să își scoată din vocabular «nu pot» și «nu știu». Vreau să zică: «încerc», «învăț», «pot»”.
Cam de două ori pe lună, organizează și sesiuni de ceai și lectură la școală, în care le aduce biscuiți și ceai, se așază cu toții unde vor și citesc ce vor din biblioteca clasei, timp de două ore. Uneori le arată și desenul sau ecranizarea unei povești citite, ca să facă diferența dintre opera literară și film. „La povestea cu drobul de sare, a lui Creangă, au fost complet dezamăgiți”, își amintește învățătorul. „Când au citit, râdeau, se amuzau, dar când au văzut desenele nu au înțeles unde era drobul. Cea mai importantă muncă a noastră, a învățătorilor, este să-i facem pe copii să le placă să citească și să înțeleagă ce citesc. Altfel, ești pierdut pe lumea asta.”
În egală măsură, le dă ocazia să învețe unii de la alții – face echipe de trei, în care un copil e mai pregătit sau mai dotat, unul mai puțin, și unul și mai puțin. Le dă un exercițiu pe care pot să îl facă toți trei, apoi pe nivele diferite de dificultate, astfel încât să se ajute unul pe altul. Și a observat că uneori explică mai bine. „De exemplu, la unghi ascuțit, am văzut cum unul arăta cum vârful creionului ascuțit reprezintă un unghi… ascuțit. Nu mă gândisem la asta până atunci”, spune dascălul.
Și pentru el, învățarea este un proces continuu. Pe de o parte dă mai departe – de trei ani este mentor pentru masteranzii de anul I care studiază Intervenții Educaționale în Școala Incluzivă la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, tocmai pentru că el are o clasă cu atâtea provocări: vinerea, le transmite acestora online, live, orele pe care le ține. Un fel de asistență virtuală la clasă, ca apoi să îi aducă și la orele de atelier.
Pe de altă parte, și el merge continuu la cursuri, deși mai are doar câțiva ani până la pensie și își încurajează și colegii să facă la fel. I se pare „ceva normal”, pentru că acel „vreau să învăț” pe care speră îl insufle copiilor îl are și el din plin.
Anul trecut a fost în Finlanda, pentru job shadowing (a asistat la ore de la diferite clase și chiar a predat împărțirea și desenul și încă ține legătura cu directorul școlii). Iar acum, înainte de Paște, tocmai se întorsese de la un curs pe sustenabilitate din Madeira, unde au discutat mult despre implicarea elevilor și a dascălilor în comunitate.
L-a impresionat cât de frumos vorbea un profesor de geografie despre o linguriță de sol, care conține mai multe microorganisme decât toată populația lumii. S-a întors hotărât să lucreze și el mai multe pe educația civică, pe colectare selectivă, pe grija pentru natură și pe a-ți iubi locul în care trăiești. Va începe cu plantarea unor pomișori în curtea școlii – au făcut asta și în trecut, dar copiii i-au rupt de fiecare dată.
„Când termină un ciclu școlar, vreau să aibă un pic de încredere în ei”, își dorește învățătorul pentru elevii săi. Până la pensie apucă să termine generația actuală și să mai ia încă una, apoi vrea să se retragă, ca să lase locul și celor mai tineri. Va rămâne aproape de școală, ca voluntar, așa cum a fost și la început, timp de 10 ani.
Text de Sorana Stănescu
Editor: Andrada Lăutaru
Foto: Doria Drăgușin
Premiu susţinut în 2025 de Fundaţia Autonom, partener al Galei.