Jos de pe piedestal – Eva Pintea, profesoară de Ştiinţe Economice, Colegiul Economic „Dionisie Pop Marțian”, Alba Iulia – profesor MERITO 2016 (Magister)
16/12/2015
30 de ani fără plafonare – Liliana Mursa, învățătoare, Școala Gimnazială „Avram Iancu”, Abrud – profesor MERITO 2016
16/12/2015

Fizică pe portativ – Liliana Grigoriu, profesoară de fizică, Colegiul „Unirea”, Focșani, profesor MERITO 2016 (Magister)

Fizică pe portativ

La Colegiul Unirea din Focșani, Liliana Grigoriu, urcă scările pentru a ajunge în laboratorul de fizică, la ușa căruia o așteaptă copiii de la clasa a VIII-a. Predă aici din 1990, și la generală, și la liceu. De obicei, cei mici sunt mai jucăuși, spre deosebire de liceeni, care și-au cam pierdut din sclipire.

La ultima lucrare dintr-o lecție recentă, elevii de la a VIII-a au abordat subiectele în stilul colegilor mai mari. Deși au avut libertatea să își folosească imaginația pentru a răspunde la singura întrebare: „Ce este sunetul și ce vrea el”, nu au făcut-o. Profesoara și-a dat seama de asta, după ce a aruncat un ochi peste mai multe teste înainte de oră. Răspunsurile corecte, dar anoste, au cam dezamăgit-o. „Mă așteptam de la voi la mai multă spontaneitate”, îi dojenește.

Pentru că programa i se pare încărcată, profesoara crede că e  nevoie să le dea cât mai multe exemple copiilor, ca să-i țină atenți. Din păcate, când introduce formulele, simte că elevii se îndepărtează de materie. Ca să-i ţină aproape, a făcut grupuri pe Facebook pentru fiecare clasă, unde trimite materiale și cărți scanate, ca să nu mai dea elevii banii pe ele.

Discuția despre sunet continuă. Zveltă la cei 57 de ani, înaintează iute prin clasă, ia un diapazon de pe catedră și lovește o bară de oțel. În timp ce instrumentul vibrează, merge cu el în dreptul băncilor și îl apropie de urechile copiilor. Când se oprește, îl atinge din nou. Întreabă cine produce sunetul, în general, iar o elevă cu bluză vișinie și ochelari, răspunde sigură pe ea că e nevoie întotdeauna de o sursă sonoră. Liliana îi cere și exemple, pe care fata le enumeră fără să stea pe gânduri. Toba și flautul îi vin imediat în minte. Dacă tot veni vorba despre instrumente muzicale, profesoara profită de moment ca să-i informeze pe copii că în dicționar e acceptat și plural „corzi”, dar că e corect, mai degrabă, „instrumente cu coarde”. Ține ca elevii ei să vorbească limba română cum trebuie.

La aproape fiecare întrebare, cei mai mulți elevi flutură câte două degete în aer.  Profesoara își mișcă brațele ca dirijorul unei orchestre și îl pune să răspundă când pe un copil, când pe altul. Trec la calitățile sunetului. Cineva menționează înălțimea, altcineva intensitatea.

Liliana Grigoriu le povestește despre muzica simfonică, cu ochii mari și sprâncenele ridicate. Le spune că tonalitatea veselă e a notelor majore și le dă verbal exemple de concerte de vioară în Re Major ale unor compozitori precum Ceaikovski. În tinerețe, îi plăcea să danseze vals și de acolo i se trage pasiunea pentru muzică clasică. Se simte apropiată de compozitori precum Ceaikovski, Debussy și Grieg. Le explică elevilor că mai târziu s-ar putea să perceapă altfel acest gen muzical, chiar dacă nu îl gustă la o vârstă fragedă. Copiii nu strâmbă din nas.

Ea a studiat pian din clasa I până într-a VIII-a cu o prietenă a bunicii, de origine greacă. Profesoara încă mai cântă la pianina de acasă, mai ales în vacanțeu poate aborda partituri grele, însă se descurcă cu nocturnele și valsurile lui Chopin. Îi place să pună adesea la pick-up discuri de vinyl, cumpărate în studenție.

În școala generală, Liliana nu prea se pricepea la fizică, dar în liceu a fascinat-o profesoara. Era o brașoveancă discretă, care cânta la pian, schia, patina, se îmbrăca impecabil. Cum a văzut-o, și-a zis că vrea să devină profesoară de fizică și în fiecare vacanță de vară rezolva probleme din propria inițiativă.

În 1982, după ce a terminat Facultatea de Fizică la București, s-a întors la Focșani, orașul natal. A avut cea mai mare medie dintre cei cinci care au cerut repartiție în județul Vrancea. A prins singurul post din Focșani, la un liceu industrial, de curând construit, unde veneau copii de nivel mediu. Încă își mai amintește de singurii elevi pe care i-a lăsat repetenți în toată cariera, doi băieți care nu învățau nici măcar puținul pe care îl cerea.

Odată cu trecerea timpului, profesoara a înțeles că facultatea nu te pregătește pentru problemele de la catedră. Poți fi un student bun, să ai medie mare, dar asta nu înseamnă că te vei descurca cu elevii. Cândva, un elev de la liceul industrial a supărat-o așa de tare, încât a ieșit din clasă, s-a plimbat prin curte și a revenit, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. A învățat singură să își controleze reacțiile în fața clasei.

După opt ani, s-a mutat de la industrial la Colegiul Unirea, pentru că și-a dorit să facă „un salt profesional”. De când predă aici, profesoara a pregătit elevi pentru olimpiada națională, unde câțiva au obținut premii: un elev s-a întors cu medalia de bronz, doi elevi au luat premiul III și alți doi mențiune. A îndrumat și trei elevi spre Facultatea de Fizică, pentru că a crezut în talentul lor.

Cu mai mult timp în urmă, o îngrijora gândul că nu face suficient nici pentru școală, nici pentru familie. Într-un an, a lucrat cu doi copii pentru olimpiada națională. Abia o născuse pe Laura, fiica ei cea mică, și unul dintre copii venea la ea acasă să rezolve exerciții. Alerga de la camera unde alăpta, la camera unde lucra problemele.

Ora de fizică merge mai departe și îi întreabă pe elevi despre propagarea sunetului. Ei nu găsesc cuvântul pentru acest fenomen fizic, așa că profesoara se duce îndată către perete și bate în el, pentru a-i ajuta să își dea seama. Un băiat o roagă: „Ziceți prima literă”. O fată insistă că sunetul ricoșează. Nimănui nu-i vine în gând „reflexie”, așa că le spune ea. Uneori, joacă mimă la oră, ca să găsească cuvântul potrivit.

Lui Marius Dediu, student în primul an la Electronică, în București, i-a plăcut fizica dintotdeauna, dar nu crede că acesta e motivul pentru care a îndrăgit-o pe profesoara Grigoriu. Îi aprecia creativitatea, care se răsfrângea și asupra obiectului pe care-l predă. „Materia din liceu era obositoare și prost structurată, dar dumneaei ne ajuta să înțelegem”. Mihaela Anton, și ea la Electronică, în al doilea an, spune că profesoara Grigoriu preda cu pasiune, ceea ce a determinat-o să își pună întrebări în legătură cu felul în care funcționează lucrurile. Fizica îi era indiferentă, dar Liliana a reuşit să-i atragă atenția: „Aveam oră de la 7.30 dimineața și ne punea la început tot felul de filmulețe cu ce se întâmplă în spațiu, cu interviuri acordate de astronauți”.

De-a lungul timpului, Liliana Grigoriu a văzut că pe profesorii care predau materii umaniste nu-i întreabă nimeni de ce nu știu noțiuni legate de fizică. În schimb, nu dă bine să nu ai cultură generală, chiar dacă te-ai specializat în științe exacte. Elevilor pe care îi are la dirigenție le vorbește despre Eugenia Vodă, iar celor care vor să dea admitere la medicină le spune să caute interviurile acordate de neurochirurgul Leon Dănăilă și de alți doctori. „Să vadă cum gândesc și ce simt oamenii respectivi”.

Un elev mângâie sprâncenele și mustața păpușii de mână Einstein, care e întinsă pe-o bancă de la geam. Liliana a primit-o de la fiicele ei  în 2013, când a participat împreună cu câțiva elevi la proiectul „Lessons on Demands”, finanţat de Google Rise Awards, cu proiectul video „Dicționarul de fizică”, în introducerea căruia un elev mânuiește gura păpușii Einstein, pentru a o sincroniza cu vocea de fundal, a fizicianului.

Profesoara trimite un elev la calculator, să deschidă un filmuleț de pe Youtube. Pe plasma suspendată, copiii urmăresc o secvență din Tom și Jerry. Tom cântă la pian pe scenă, iar Jerry îi sabotează reprezentația. Profesoara vrea să afle de la elevi ce melodie interpretează motanul. După ce mai mulți încearcă să ghicească, Codrin, un elev cu trăsături blânde și timid, se încumetă să răspundă „Rapsodia ungară” de Liszt. „Asta era.”, exclamă satisfăcută profesoara.

Text de Medeea Stan (DoR)

Foto de Roxi Pop

*Din 2021, Liliana Grigoriu este profesor MERITO Magister, odată cu retragerea din activitatea didactică, după peste 30 de ani de Educaţie de calitate pentru nenumărate generaţii.

1 Comment

  1. Anonim spune:

    Liliana Grigoriu, profesoară de fizică la Colegiul „Unirea” din Focșani, despre care elevii spun că „alungă rebeliuniledin mințile puștilor și face lumină imediat cum intră în clasă”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *