Idei mari pe-nțelesul tuturor – Dumitrel Toma, profesor de Ştiinţe Socio-Umane, Liceul „Danubius”, Călăraşi – profesor MERITO 2017
22/02/2017
Exercițiul nu se demodează – Mariana Rusu, învăţătoare, Liceul Teoretic „Gheorghe Șincai”, Cluj-Napoca – profesor MERITO 2017 (Magister)
22/02/2017

Metoda „Doctor House” – Genelia Petrescu, profesoară de Biologie, Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti”, Craiova – profesor MERITO 2017

Metoda „Doctor House”

„Ar trebui să simtă lucrurile, să înțeleagă mecanismul, să proceseze informația. Așa, elevii recapitulează și își fixează mai bine noțiunile.”

Cei 30 de elevi de la a XI-a D intră cu mare zarvă în cabinetul de biologie al Colegiului Național „Frații Buzești” din Craiova. Diana Gabroveanu, câștigătoarea premiului II la Olimpiada Națională de Biologie din 2015, se așază la laptopul de la catedră, David, în dreapta ei, alte două fete, în dreptul tablei magnetice, iar ceilalți își caută locuri în cele două șiruri de bănci. Profesoara, Genelia Petrescu, o femeie de 54 de ani cu păr scurt, brun-violet, puțin înfoiat și cu pomeți luminoși, se pierde printre ei. Se așază la capătul de la fereastră al primului șir de bănci: „Gata, mamă? Abia aștept să văd ce mi-ați pregătit”.

Elevii își intră în rol. David le cere colegelor, devenite asistente în piesa de teatru, un consult oftalmologic. Diana vorbește despre componentele globului ocular și schimbă slide-urile care rulează pe tabla smart. Ca să-i testeze vederea, fetele îi cer lui David să citească exerciții de dicție, iar clasa râde când se încurcă. Printre replici și slide-uri, adaugă noțiuni de anatomie, iar la final băiatul primește prescripție medicală să poarte o pereche de ochelari verzi, cu halbe de bere. Profesoara râde și, când se întoarce spre clasă, elevii răspund cu aplauze.

„Ar trebui să simtă lucrurile, să înțeleagă mecanismul, să proceseze informația”, spune profesoara. S-a supărat când corecta tezele, în noiembrie, că mai toate răspunsurile erau seci. Așa că a provocat cinci din cele șase clase la care predă (a XII-a a fost scutită) să extragă câte un bilețel cu un număr, împărțind elevii în cinci sau șase grupe. Fiecare grupă a primit o temă din materia predată, pentru realizarea unui proiect notat după următoarele criterii: mod de prezentare, colaborare, conținut științific și ingeniozitate. Astfel, spune ea, elevii recapitulează și își fixează mai bine noțiunile.

Născută în Piatra Neamț, în miros de brad, după cum îi place să spună, Genelia a făcut Liceul Sanitar la Bacău, cu gândul să dea la Medicină. Dar socoteala din școală nu s-a potrivit cu cea din spital: leșina în fiecare secție în care făcea practică. Așa că s-a reorientat, alegând Facultatea de Biologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. După absolvire, trei ani a predat într-o comună din județ, încă opt la Liceul Teoretic „Tudor Arghezi” din Craiova, iar în 2001 a venit la Colegiul „Frații Buzești”.

În primul său an aici, deși a avut numai două clase de liceu, a ajuns cu șapte elevi la Olimpiada Județeană de Biologie și toți au luat premii. În anul următor a avut primii doi elevi calificați la Olimpiada Națională. Până acum, elevii ei au câștigat 40 de premii și mențiuni la Olimpiada Națională și câte o medalie de aur, argint și bronz la Olimpiada Internațională (singurul aur câștigat vreodată de România la acest nivel). Premiile elevilor săi au adus și bani școlii, cu care profesoara a dotat laboratorul de biologie: 15 microscoape electrice și 25 optice, tabla smart, două laptopuri.

Potrivit directoarei colegiului, Carmen Lucia Ștefănescu, mulți elevi vin aici special pentru profesoara Petrescu. Unii vor să participe la olimpiadă, iar mulți dintre liceenii de la Științe ale naturii vor să devină medici – așa se explică de ce, în 2016, ultima medie de admitere la acest profil a fost 9,88.

După ce elevii se regrupează în bănci, profesoara Genelia Petrescu 6 (1)deschide pe tabla smart o prezentare PowerPoint cu lecția zilei: glanda hipofiză. Pe tabla magnetică de alături o desenează, apoi își îndreaptă ochii căprui, conturați cu creion negru, către clasă: „Glandele au un mod superb în care se străduiesc să mențină homeostazia mediului intern”. Gesticulează mai mereu când vorbește. Spune „reglarea metabolismului” și parcă dirijează un cor, compară glicogenul cu bucățele de ciocolată pe care le mărunțește în aer, iar sângele este o mișcare unduită a degetelor. Cu buzele subțiri, date cu ruj roz pal, conturează bine vocalele, și alintă uneori câte un organ. Ficatul, „drăguțul de el”, merită o statuie; hipofiza e cât un bob de mazăre, „mititica”, iar „creierul e bunul pe care nu vi-l ia nimeni”.

Deseori inventează povești în care termenii devin personaje care vorbesc pe voci, au haz și personalitate, numai ca să le fie elevilor mai ușor să îi rețină. Spune că și-a dezvoltat imaginația cu ajutorul cărților pe care le-a citit, dintr-a IV-a și până a plecat la liceu, în cortul montat vara în curtea casei.

Predă după sintezele pe care le face aproape în fiecare an din toate manualele alternative (la unii ani sunt patru, la alții, opt), iar elevilor care merg la olimpiadă le dă informații în plus, scrise de mână și xeroxate. În al doilea semestru crește ritmul, ca să le rămână timp olimpicilor să asimileze informațiile. Apoi, deja o tradiție de 10 ani, în ultima lună a anului școlar, în loc de recapitulare, elevii prezintă proiecte pe teme pe care și le aleg ei înșiși.

După faza județeană a Olimpiadei, care are loc în martie, olimpicii au două săptămâni să învețe pentru etapa națională, apoi alte două de pregătire pentru proba practică, care presupune să recunoască la microscop diferite tipuri de celule, țesuturi și organe la plante, animale și om. Practica începe într-o sâmbătă, când profesoara îi învață cum să facă o analiză la microscop, pentru ca în zilele următoare să îi țină pe olimpici (s-a întâmplat să fie și 10 odată) la toate orele ei, în caz că ar avea nelămuriri. Uneori rămân și după ore, iar când nu se întâlnesc, îi trimit pe mail întrebări.

Pentru Genelia, olimpiadele au devenit un stil de viață și un mod în care evoluează, căci olimpicii o provoacă mereu cu întrebări care o fac să cotrobăie după răspunsuri. Pentru elevi, spune ea, olimpiadele sunt ca un microb. „Dacă au o participare la națională, gata, s-au molipsit. Le place atmosfera aceea, devin prieteni cu elevii din țară.” Chiar și așa, pentru că volumul de informații este foarte mare, profesoara ține cont înainte de toate de sănătatea fizică și psihică a elevilor și s-a întâmplat să recomande sau chiar să impună o pauză de la concursuri, indiferent de miză.

Claudiu Mirescu a fost primul ei olimpic. Deși era la matematică-informatică, a luat în toți anii de liceu mențiuni, iar într-a XII-a a câștigat bronzul la Olimpiada Internațională din Argentina. Acum, Mirescu are aproape 30 de ani, a terminat Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” și Facultatea de Biologie a Universității „Babeș-Bolyai” (UBB) din Cluj și este medic rezident anatomopatolog și asistent universitar la UBB. Își amintește că profesoara pornea lecțiile de la o structură simplă, căreia îi adăuga treptat tot mai multe informații, și că nu folosea niciun termen pe care să nu îl explice. „Același mod de predare îl folosesc și eu acum”, spune el. „În primul rând ne trata ca oameni. Nu se purta cu superioritate doar pentru că noi eram niște elevi și știam mai puțină biologie decât ea.”

Genelia și-a făcut cont de Facebook ca să țină legătura cuGenelia Petrescu 3 foștii elevi. Cei mai mulți sunt medici (dintre care cam 60% au rămas în țară), iar unii sunt cercetători și sunt împrăștiați prin toată lumea. Are o listă cu cei 25 de câștigători ai olimpiadelor și concursurilor mari de biologie și urmează să facă una și cu medicii.

Profesoara și-a spus în multe primăveri, în perioadele solicitante de pregătire a olimpicilor, că se va rezuma la orele de la clasă. Apoi vine vara, se plimbă, citește și toamna o ia de la capăt. Dincolo de biologie, care pentru ea este cea mai vie și mai colorată disciplină, Genelia Petrescu vrea în primul rând ca elevii să-și înțeleagă organismul, căci așa vor putea să perceapă organismele exterioare mult mai bine. „Aș vrea ca lucrurile pe care le zic la oră să îi ajute în viața de zi cu zi, să nu se transforme totul într-o toceală. Le spun mereu că trebuie să fie un fel de Doctor House.”

 

Text de Oana Racheleanu

Foto de Doria Drăgușin

1 Comment

  1. Doamna Petrescu este cu adevarat un cadru didactic extraordinar. Am avut un noroc exceptional sa o am pe dansa ca profesoara si ca model de om cu bun simt, respect si dragoste pentru educatia de inalt nivel. Nu cred ca mi-as fi ales cariera curenta daca nu o aveam pe dansa ca profesoara. Nu cred ca as fi avut taria morala sa intru in competitie cu ‘cei mai buni’ din Romania si din alte parti. Nu cred ca as fi apreciat necesitatea sacrificiului personal pentru a obtine excelenta in educatie. Si ca mine sunt probabil sute de alti elevi, student, medici, biologi, geneticieni, cercetatori si profesori in Romania si in restul lumii. Pot spune sincer ca lumea academica si medicala a beneficiat enorm in urma unui ‘simplu profesor de liceu’.

    Nu trebuie sa uitam oamenii care ne-au sustinut la inceput de drum si de aceea ma bucur foarte mult ca Proiectul Merito a avut inspiratia sa aprecieze un om cu adevarat deosebit. Ii doresc doamnei Petrescu sanatate si putere de munca pentru a modela mintile viitorilor olimpici romani.

    Cu drag,
    Fili

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *