Pentru dascălii viitorului
„Cel mai frumos lucru pe care îl văd e cum se dezvoltă ei. Cum pornesc ca niște copii timizi, care nu au încredere în ei, și ajung la a-și depăși toate limitele, la a găsi resurse pe care nici ei nu știau că le au – și ajung să facă niște lucruri extraordinare.”
În liceul pedagogic din Bârlad, primăvara este sezonul pregătirilor pentru olimpiade. Cu câteva zile în urmă a avut loc selecția pentru Olimpiada Animatorilor și, din clasa a X-a P1, au participat trei fete. Azi, la ora Danielei Marinescu, au ocazia să repete jocul cu care s-au prezentat.
Cele trei ies din clasă, apoi intră pe ușă și anunță energic: „Bună, eu sunt Buttercup!”. „Iar eu sunt Bubbles!” „Eu sunt Blossom! Iar azi vă propunem să ne jucăm puțin. Haideți și voi!”
Colegii ies din bănci și formează un șir indian, iar fetele încep să cânte: „Merg soldații în pas vioi, tot la fel mergem și noi. Unu, doi. Unu, doi”. Mărșăluiesc toți printre bănci, pe ritm: „Pot să fiu un uriaș, pasul meu are doi pași. Unu, doi. Unu, doi”. Merg apoi ca un pitic, ca un moșneag și ca un ștrengar, iar colegii fac întocmai, unii chiar în sincron.
– Cum ați perceput voi participarea la această activitate?, le întreabă profesoara la final pe cele trei fete.
– A fost un obstacol peste care am trecut și ne-am depășit pe noi, răspunde prima.
– Mi-am depășit unele temeri și îi încurajez și pe ceilalți să participe.
– Pentru mine, cea mai mare provocare a fost să vorbesc în public.
– Emoțiile sunt absolut naturale, le spune profesoara. Dacă nu ar fi fost ele, nu v-ați fi mobilizat atât de bine să faceți lucrurile atât de frumos. Însă știu că pentru voi a fost o provocare și vă felicit!
Slăbuță și minionă, în discuțiile unu la unu Dana, cum i se spune, șoptește uneori cuvintele. Se descrie că o fire introvertită și timidă, dar în clasă devine deschisă, sociabilă și expansivă.
„Eu chiar iubesc oamenii. Atât oamenii cu care lucrez, cât și copiii, și orice om cu care mă întâlnesc. Pornesc cu credit, cu încredere și cu dragoste.”
Are 42 de ani și a venit la Pedagogic, liceul pe care l-a urmat și ea, în 2004, imediat după ce a terminat Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi. Ar fi vrut să fie psihoterapeut sau să lucreze în cercetare, dar postul de consilier școlar a fost primul loc de muncă disponibil. Așa a ajuns să iubească atât de mult lucrul cu elevii, profesorii și părinții, și să simtă că la Pedagogic e locul ei.
Din 2011 este profesor de discipline psihologice – printre altele, tehnici de comunicare, psihologie generală, psihologia vârstelor, psihopedagogie specială, psihologia educației. A fost și director adjunct din 2010 până acum doi ani, când a devenit director plin.
Dana s-a implicat în înființarea clasei de educatori–puericultori, pentru elevii care se pregătesc să lucreze în creșe și grădinițe și a insistat ca aceștia să studieze intensiv limba engleză. Are un merit și în crearea a două clase de instructori de educație extrașcolară, cum foarte puține licee pedagogice au, unde se formează cei care organizează excursii școlare, tabere, activități de animație sau alte activități extrașcolare.
Astfel, în cei patru ani de liceu elevii fac practică săptămânală în grădinițe, școli, ONG-uri, la Clubul Elevilor, și ajung să lucreze cu toate categoriile de copii și să învețe care este specificul activităților pentru fiecare. Cei mai mulți devin educatori sau învățători și lucrează în paralel în ludoteci, la locuri de joacă sau la instituții care organizează timpul liber.
Și clasele de educatori–puericultori sunt la fel de importante, crede Dana.
„Este extrem de important să te pregătești mult pentru a avea grijă și a educa niște ființe minuscule care vor fi mari. Aici se formează bazele în dezvoltarea personalității.”
Elevii de la Pedagogic pot participa la două olimpiade: Olimpiada de Pedagogie-Psihologie, în care le sunt testate cunoștințele teoretice, și Olimpiada Animatorilor, care le testează, prin probe de dezvoltare personală și de divertisment, capacitatea de a crea jocuri socio-educative.
Pentru că este singurul liceu cu profil pedagogic din județul Vaslui, elevii merg direct la faza națională a olimpiadelor și de multe ori se întorc cu rezultate bune. Din 2008, de când pregătește ea elevi pentru olimpiadele naționale la disciplinele psihologice, aceștia au obținut de șase ori locul I și de opt ori locul II. Anul trecut, la Olimpiada Animatorilor, elevii din Bârlad au câștigat locul doi.
Dana se implică în pregătirea pentru ambele olimpiade și i-ar fi greu să aleagă una mai importantă. Atât pentru ea, căci se încarcă cu energie din lucrul cu copiii și se bucură că astfel relația cu ei se întărește și mai mult. Dar mai ales pentru ei.
„Cel mai frumos lucru pe care îl văd eu la procesul ăsta de pregătire pentru olimpiade e cum se dezvoltă ei”, spune ea. „Cum pornesc ca niște copii timizi, care nu au încredere în ei, nu știu ce pot, și ajung până la a-și depăși toate limitele, la a găsi resurse pe care nici ei nu știau că le au și ajung să facă niște lucruri extraordinare.”
Este o perioadă preferată a ei, pentru că implicarea emoțională și fizică în munca pentru fiecare specialitate este foarte intensă.
„E acel entuziasm, acea încordare, tensiune – și profesorii, și elevii participă din toată inima. Îmi place să-i văd implicați, să-i văd că lucrează împreună, unii lângă alții.”
Contează și că relația elevilor cu profesorii e foarte apropiată în liceul lor, spune ea. Sunt multe activități pe grupe și în afara școlii, pe când la muzică, de exemplu, profesorul lucrează individual cu elevul sau în grupuri mici. Mai mult, profesorii sunt de vârste apropiate și sunt prieteni. În plus, în calitate de director, Dana creează mereu contexte în care elevii și profesorii de la specializări diferite să lucreze împreună.
„Suntem o gașcă de prieteni. Am avut o activitate cu o altă școală și ne-au întrebat de ce aici râde toată lumea, de ce este atâta veselie.”
Ea se împrietenește cu elevii încă de la început, când pornesc timizi în clasa a IX-a. Întâi se joacă cu ei, apoi întărește – treptat și cu rigoare –, abilitățile pe care trebuie să le aibă un cadru didactic. Aici spune că nu este dispusă să negocieze, iar elevii înțeleg când este mai rigidă și devin mai implicați.
Știe că feedback-ul pozitiv îi motivează, așa că îl folosește des. Atât de des, încât elevii glumesc: „Doamna are o obsesie cu feedback-ul pozitiv”.
Crede că scopul ei principal este să îi ajute pe elevi să își descopere resursele, apoi să îi sprijine să și le valorifice. Și își dorește ca, indiferent de domeniul de activitate pe care îl vor alege, să aibă încredere că pot să facă ce-și propun, să aibă curaj și inițiativă.
„Nu trebuie să-i oferi modelul: Trebuie să fie așa!, fiindcă nu știm dacă așa e bine”, spune ea. „Respect fiecare elev în parte, așa cum este el ca ființă. Apreciez, bineînțeles, calitățile, dar accept și sunt empatică și cu partea mai puțin dezvoltată. Și încerc să îl ajut pe fiecare să se dezvolte cât mai mult și să ajungă la o personalitate așa cum și-o dorește.”
Cum? Creându-le contexte în care ei să crească. Coordonează de aproape 10 ani proiecte Erasmus; participă la organizarea de simpozioane în liceu, unele internaționale, prin care află noi metode de predare; susține un opțional de dezvoltare a inteligenței emoționale; participă la cursuri de formare care au aplicabilitate la clasă.
Iar ca să verifice dacă strategiile ei și ale colegilor funcționează, apelează la prima ei pasiune, cercetarea – de exemplu, desfășoară cercetări în școală despre motivația elevilor privind învățarea.
După jocul fetelor, profesoara verifică temele celor de la X P1. Au avut de reorganizat piramida lui Maslow, în funcție de ce este important pentru ei. Unii au plasat iubirea și apartenența la baza piramidei, înainte chiar de nevoile fiziologice. Iar o elevă a adăugat o categorie nouă – dezvoltarea personală –, ca să întărească nevoia de auto-realizare, existentă deja în piramidă.
„Dacă noi nu încercăm să ne dezvoltăm pe noi înșine”, explică adolescenta, ca un ecou al mentalității profesoarei, „să ne descoperim, să vedem ce putem cu adevărat, nu are nimic sens”.
Text de Oana Racheleanu
Editor: Lavinia Gliga
Foto: Doria Drăgușin
Premiu susţinut în 2023 de Dedeman, partener strategic.
1 Comment
Doamna profesor Marinescu este un om față de care nu poți simți altceva decât dragoste și respect. Unul dintre cei mai fascinanți profesori de la care am avut onoarea de a învăța!