Exercițiul de a pune totul la îndoială
„Din punctul meu de vedere, singurul lucru esențial în viață este să reflectezi. Să te poți uita la cum gândești tu și cum gândesc ceilalți. Uneori trebuie să te uiți la limbajul nonverbal. Și așa reușești să construiești relații, să construiești succesul.”
Laura Borbe scrie pe tablă: „Sărăcia poate bloca copiii și tinerii buni, harnici și talentați să se realizeze în viață”. Cei 30 de elevi de la a XI-a B, cărora le este dirigintă, trebuie să argumenteze, la această activitate din Săptămâna Altfel, dacă sunt sau nu de acord cu această afirmație.
Profesoara le cere să se mute în bănci în funcție de opțiunea lor: dacă sunt pro, în mijloc, dacă sunt contra, pe celelalte două rânduri. La dezbatere iau parte și două studente de la Facultatea de Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai, și profesorul lor, care îi încurajează pe elevi să participe la discuție, își spun părerea și emit ipoteze.
Cei mai vocali sunt cei care sunt de acord că sărăcia poate limita copiii și tinerii. Un băiat spune că persoanele sărace sunt marginalizate și la școală, și în societate. Altcineva amintește că educația nu este neapărat pe primul loc în topul priorităților pentru cineva sărac, o altă elevă vorbește despre lipsa de siguranță a persoanelor cu venituri limitate. Își face curaj și un elev din tabăra contra: „Da, dar depinde de persoana respectivă cât de motivată e să-și schimbe statutul, să nu mai fie săracă. Până la urmă, școala e obligatorie și gratis.”. Elevii își spun părerile pe rând, cu pauze de gândire între vorbitori, cu intervenții ale studentelor.
Laura, cu o rochie-hanorac, adidași, ochelari cu rame roșii și tunsă franțuzește, cu breton, urmărește discuția din spatele clasei. Uneori zâmbește discret. La un moment dat, o elevă care stă turcește pe scaun, îi spune pe o voce joasă, dar contrariată, părerea ei. Profesoara îi cuprinde afectuos bărbia și îi face semn să fie atentă la discuție.
La finalul orei îi invită să completeze un formular pe Google Forms: cât de confortabil le-a fost să vorbească – sau, din contră, să tacă. Care au fost cele mai bune argumente pe care le-au auzit? Cât de importantă li se pare documentarea înainte de dezbatere? Au învățat ceva nou din perspectiva argumentării? Ce ar putea face ei să-și îmbunătățească abilitățile de dezbatere și ce ar putea să facă ea? Ce legătură există între abilitățile astea și viața de zi cu zi?
Elevii au avut o lună să se documenteze și profesoara va continua să lucreze cu ei pe tema sărăciei, pentru că are așteptarea să își justifice științific opiniile. Vrea să îi învețe să scrie lucrări fundamentate pe bibliografii serioase, cu o structură. În schimb, spune că ei au rămas în zona de povești despre experiențe private, care merg între prieteni.
Crede că scopul ei este să-i determine să gândească singuri, așa că apelează la tot felul de metode ca să declanșeze procese de reflecție.
„Îmi place să-i enervez pentru că atunci încep să gândească. E nevoie și de puțină frustrare ca să se producă învățarea, ca să iei atitudine, să ai reacții.”
De exemplu, le spune că mai mult de nota cinci n-o să le dea, indiferent ce ar face. De aici, duce discuția către motivație. „Ce este important pentru tine: nota, părerea ta despre mine sau faptul că tu muncești să fii deștept?” Și le tot rostogolește întrebări, până când reușesc să-și găsească motivația intrinsecă.
Sau, pentru că la filosofie există concepte pro și contra pe orice idee, le instalează niște certitudini, apoi le distruge. De exemplu, într-o zi le povestește că Jean-Jacques Rousseau a dezvoltat teoria că omul este, în mod natural, bun și că societatea este cea care îl corupe și îl face rău, iar elevii pleacă acasă „convinși că Rousseau este idolul nostru”. Însă a doua zi le vorbește despre Thomas Hobbes, care crede că natura umană este fundamental egoistă și violentă.
„Dacă reușești să le captezi atenția, îi zdruncini. Mulți au venit să mă întrebe: «Eu acum pe cine să cred? Cu cine țin? Dar dumneavoastră ce credeți de fapt?». Știu exact de ce fac asta – ca să învețe să nu fie obedienți, să nu fie fanatici, să nu fie intoleranți, să nu fie ușor manipulabili.”
Sau se uită împreună la un filmuleț și le dă teme de gândire. Cum s-a întâmplat acum câțiva ani, într-o vineri, când a urmărit cu o clasă de a XII-a un discurs al lui Daniel David, rector la Universitatea Babeș-Bolyai, despre Liberul Arbitru. Luni dimineață, toți elevii au întârziat la ora ei.
„N-am dormit toată noaptea, ne-am certat ca orbii”, i-au spus atunci când i-a mustrat pentru întârziere. „Ne-ați tâmpit cu chestia aia a lui Daniel David, ne-ați nenorocit! Cum adică să nu fiu liber? Dacă eu am haina asta de pe mine, eu am hotărât să mi-o cumpăr, eu am hotărât s-o port. Cum adică n-am decis eu?”
Alteori apelează la gesturi mărunte, dar despre care cărțile de psihopedagogie spun că nu sunt recomandate, cum ar fi să numească elevii care să vorbească.
„Să nu mai zicem: «Gigel, zi tu». Că asta blochează, îl face pe Gigel să suspine. Dar decât să doarmă, mai bine să suspine. E viu.”
Laura are 54 de ani, predă la „Mihai Eminescu” din 2000 și spune că a învățat aceste metode, plus multe altele, la Fundația Noi Orizonturi, cu care colaborează din 2008. Din 2015 până în 2019 a lucrat full-time la Fundație și part-time la liceu, iar în 2019 și-a luat un an sabatic de la catedră ca să lucreze numai la ONG. Acolo a învățat că momentele de reflecție asupra unei experiențe sunt mult mai importante decât metodele.
„Vine un moment în care nu te mai interesează cum faci, ci de ce. Ăla-i declicul. Atunci începi să devii profesor bun.”
Așa ar putea fi definită învățarea experiențială, metodă în care Laura este formator din partea Fundației. Ea le arată profesorilor că poveștile în care tâlcul nu este dezvăluit și jocurile, folosite altfel decât prevăd instrucțiunile din cutie, pot să-i provoace pe elevi la discuții profunde și reflecție.
„Din punctul meu de vedere, singurul lucru esențial în viață este să reflectezi. Să te poți uita la cum gândești tu și cum gândesc ceilalți. Uneori trebuie să te uiți la limbajul nonverbal. Și așa reușești să construiești relații, să construiești succesul.”
Laura este formator și din partea Aspire, în „Understanding by Design”. Este o abordare pedagogică ce ajută profesorii să își planifice unitățile de învățare pornind de la evaluare și să își organizeze instruirea într-un mod mai eficient, în timp ce încurajează gândirea critică și aplicarea cunoștințelor într-un mod practic.
Când a încercat ea prima dată să își organizeze predarea după această strategie, în 2020, s-a lovit de lipsa standardelor de performanță.
„Ce înseamnă să știi de nota cinci matematică? Nu se știe. Atunci ce înseamnă să știi de cinci filozofie? În funcție de cum am eu chef.”
De curând însă, a descoperit un instrument foarte util, „my friend AI”, cum îi zice. Adică sistemul de inteligență artificială Chat GPT. De exemplu, îi cere să enumere abilitățile pe care ar trebui să le aibă cineva cu competență în argumentare. După ce Chat GPT îi descrie competența, ea formulează întrebările prin care verifică această abilitate.
Acum lucrează la metode prin care să facă abordarea „Understanding by Design” mai ușor de înțeles și pentru elevi. De exemplu, pentru mai multă previzibilitate, ea le dă elevilor la începutul fiecărui capitol un document PowerPoint în care le explică ce lecții va conține acea unitate de învățare, care sunt competențele pe care și le vor dezvolta, cum vor fi evaluați și când, care sunt criteriile de evaluare și baremul de corectare.
Toate metodele și abordările pe care le aplică au, de fapt, rolul de a-i pregăti pe elevi să folosească informațiile și soluțiile de la ore practic, în viață…
„Nu mă interesează să țină minte ce-a zis Aristotel, ce-a zis Platon”, spune ea. „Dacă copilul îmi zice, la trei luni distanță după ce am făcut Kant, «Nu pot să fac chestia asta, că n-ar fi moral. Nu i-aș respecta autonomia de gândire a celuilalt», nu mai zice că asta este concepția lui Kant, dar ce contează? Kant a murit, nu se supără. Dar eu când aud că și-a amintit că și celălalt are creier și că are libertate de decizie, that’s it. Asta e! Asta e ceva ce poți să cuantifici, că metoda aia a funcționat.”
Și mai e un sfat pe care îl dă mereu elevilor: să nu le fie frică să greșească. „Fiți originali, nu faceți aceeași prostie în fiecare zi. Faceți alta!”
Text de Oana Racheleanu
Editor: Lavinia Gliga
Foto: Doria Drăgușin
Premiu susţinut în 2023 de TaxHouse, partener al Galei.