Matematica salvează viitorul – Mădălin Ghiuler, profesor de Matematică, Liceul cu Program Sportiv, Focşani – profesor MERITO 2022

Matematica salvează viitorul

„La geometrie, de exemplu, anumite tehnici de rezolvare trebuie scrise. Când deschizi caietul, zici că-i caiet de română, pentru că vreau ca elevul să înțeleagă lecția mea 90% și dacă nu este în clasă.”

Un copil trebuie să-și dorească foarte tare să meargă la școală ca să parcurgă pe întuneric șase kilometri pe jos până acolo, pe lângă păduri și prin pășuni, pregătit de întâlniri cu câini sau cu lupi. Să ajungă împăcat cu ideea că, din cauza noroiului de pe haine și a apei care se aude din cizme, după ce a trecut prin bălți adânci, profesorii s-ar putea să nu-l scoată la tablă de rușine. Prin acest exercițiu de voință a trebuit să treacă și Mădălin Ghiuler, născut în 1996, în satul Mahriu din județul Vrancea.

A intrat în clasa I la nici șase ani și jumătate, știind deja de la mama literele, cifrele, ba chiar să adune și să înmulțească. A învățat într-o clasă simultană, cu câte un învățător suplinitor nou în fiecare an. Pentru gimnaziu a trebuit să meargă la școala din centrul comunei, până unde parcurgea două ore pe jos și unde s-a văzut înconjurat de elevi care știau să scrie compuneri, desenau, vorbeau franceză și aveau noțiuni de geografie și istorie. El nici nu înțelegea toate cuvintele pe care le foloseau ei.

În clasa a VI-a a început să meargă cu părinții la câmp sau cu animalele pe pășune și ajungea la școală două, trei zile pe săptămână. Joia și vinerea le considera oricum zile de weekend. Până în clasa a VIII-a, când noua profesoară de franceză, care avea ore fix în aceste zile, i-a transmis lui Mădălin că îl lasă repetent dacă nu vine la școală. El nu auzise până atunci o astfel de amenințare.

Își amintește exact data, 6 noiembrie 2009, când s-a dus la ora de franceză, a citit lecția și a luat nota 8. Profesoara i-a promis că o să-i fie din ce în ce mai bine dacă vine la școală.

„Nu m-a criticat, nu m-a mustrat de ce n-am venit până atunci, nu m-a amenințat că mă lasă repetent”, povestește el. „Acel 8 și niște vorbe calde au fost un start foarte bun pentru mine.”

N-a mai lipsit niciodată joia sau vinerea de la școală și a început să se viseze la liceu.

A intrat la unul cu profil tehnic – auto, din Focșani. La primele ore de matematică, profesoara i-a cerut să prezinte tema. El o făcuse doar parțial, dar nu pentru că nu a vrut. „Mă ducea capul, aveam logică, dar neavând o bază bine pusă la punct, nu puteam să fac conexiunile necesare.”

Profesoara l-a anunțat că îi pune nota 3, iar el a implorat-o, cu lacrimi în ochi, să nu o treacă în catalog. Ea a acceptat, cu condiția să-și facă tema din ziua respectivă, plus cea de data viitoare.

„Aș face și 10 teme, că am timp, dar nu știu cum”, a fost răspunsul lui.

De atunci, după fiecare oră de matematică, profesoara îl chema la catedră câteva minute și îi explica noțiunile care îi lipseau. Apoi, în sala de lectură de la internat, el mai lucra patru ore pe zi. Când întâmpina exerciții grele, o căuta pe profesoară în toată școala ca să-i spună ce metodă ar trebui să folosească. În semestrul I a avut media 7, iar în semestrul II, 9.

Pe 5 mai 2011, altă dată pe care și-o amintește exact, la o lucrare de geometrie, profesoara i-a scris: „10 cu felicitări”. Era primul 10 la matematică.

În toți anii de liceu, Mădălin a continuat să lucreze la matematică chiar și probleme de la liceele de profil, explicându-le lecțiile pereților din sala de lectură din internat. Într-a XII-a i-a cerut profesoarei să-l lase să corecteze testele colegilor.

„Am ajuns la concluzia că ar înțelege cineva ce spun eu. Atunci mi-a venit ideea să mă fac profesor.”

A luat 10 la Bacalaureat la matematică, a urmat facultatea de profil din Bacău, iar în anul III a început să meargă în vizită la liceul din Focșani, ca să țină ore de matematică la clasa fostei lui profesoare. Iar când se ducea acasă în weekend, îi ajuta pe copiii din sat care se pregăteau pentru Evaluarea Națională, nu neapărat spre încântarea lor.

„Câteodată poate eram stresant, că nu toți voiau”, își amintește. „Dar eu le explicam că dacă profesorul din gimnaziu s-ar fi ținut scai de mine, poate nu mi-ar fi fost așa de greu în clasa a IX-a.”  

În primii patru ani la catedră, a predat în satele de pe lângă Focșani. Deși lua note mari la titularizare și făcuse între timp și un masterat, care îi dădea posibilitatea să predea și la liceu, nu găsea posturi disponibile. Dar el lucra cu la fel de multă seriozitate oriunde ar fi predat. Într-unul dintre sate, la o evaluare inițială a elevilor de clasa a VIII-a, cea mai mare notă a fost 3,60. După un an de lucru, 80% dintre acești elevi au promovat Evaluarea Națională. Într-un alt sat, un elev de-al lui a luat locul I la olimpiada județeană și s-a calificat, chiar la începutul pandemiei, la proba națională.

Din 2021, predă la Liceul cu Program Sportiv Focșani. Una dintre metodele pe care insistă este ca elevii să scrie pas cu pas toate explicațiile.

„La geometrie, de exemplu, anumite tehnici de rezolvare trebuie scrise”, spune el. „Când deschizi caietul, zici că-i caiet de română, pentru că vreau ca elevul să înțeleagă lecția mea 90% și dacă nu este în clasă.”

Astfel, crede profesorul, le e mai ușor elevilor să exerseze singuri acasă, urmând pașii scriși. Dacă constată că o lecție e prea dificilă, petrece mai multe ore la acel capitol, explicând prin mai multe metode, chiar dacă asta înseamnă să le ceară ore colegilor de muzică sau de desen.

„Prefer să rămân în urmă decât să fac lucrurile doar de dragul de a le face. Altfel care e câștigul? Că am predat eu sau că a acumulat el și știe?”

Uneori face intenționat greșeli la tablă, ca să-i verifice pe elevi dacă gândesc logic, sau începe predarea și îi invită pe ei să ghicească titlul lecției. Alteori, îi roagă să închidă cărțile și caietele și stau de vorbă „ca la un ceai” – recapitulează lecția, dar îi provoacă să găsească cât mai multe moduri prin care să spună o definiție sau să explice un concept. Cu același scop, de a se asigura că au înțeles logic. Le explică că rolul matematicii este să-i dezvolte și să-i ajute să rezolve problemele practice din viața de zi cu zi – cum îți organizezi cât mai eficient timpul, cum îți gestionezi banii.

Pentru că are 26 de ani, iar unii dintre elevi sunt abia cu opt ani mai mici, dar mai ales pentru că i se pare că un profesor de matematică trebuie să fie serios, trasează o limită fermă între el și elevi. De exemplu, începe notarea de la 1, pentru că așa se întâmplă și la examene.

„Începând de la 1, în fața copilului ești rău. Dar încerc doar să fiu corect. Pentru 4 trebuie să știi ceva, pentru că la examen înseamnă că ai făcut de trei puncte.”

Dar predă astfel încât oricine care se străduiește puțin să poată să ia nota 5 sau 6. Iar dacă într-o clasă și cu elevi de 10, nimeni nu obține nota maximă, se gândește că n-a predat suficient de clar și de logic lecția. Atunci reia predarea, printr-o altă metodă.

Sau, dacă un elev nu și-a făcut tema sau a copiat, nu îi pune notă proastă. Trece data în catalog și îi mai dă o șansă.

„Înseamnă că nu-i suficient de motivat să țină pasul cu școala”, spune el. „Atunci eu trebuie să lupt, să încerc să îl țin acolo. Îl sancționez cu niște teme suplimentare sau anunț dirigintele.”

Pentru că știe că unii elevi sunt speriați de matematică și, mai ales, de note, în prima lună de școală nu trece nimic în catalog. „E posibil să-i intimidez, poate că nu s-au putut concentra, dar ei pot mai mult de atât. Îmi dau timp să îmi fac o idee clară”, spune el. „Nu trebuie să se supere un copil pentru o notă pe care am pus-o eu într-un moment nepotrivit lui.”

Cum i s-a întâmplat lui în clasa a IX-a, când a fost foarte aproape de nota 3.

„Sunt 90% sigur că viitorul meu a depins de acea iertare. Dacă mi-ar fi pus nota, poate că renunțam la liceu. A fost șansa care mi-a schimbat viața.”

Finalul anului școlar e momentul când limita aceea dintre elevi și profesor devine flexibilă. Iese pe rând cu fiecare clasă la o pizza ca să le ceară feedback. Cum li s-a părut, dacă au înțeles, dacă au reușit să copieze la vreo lucrare.

Mădălin continuă și acum să lucreze suplimentar. Își dă zilnic câte o provocare din matematică, pe care o discută apoi cu colegi profesori din alte licee. Nu vrea să se plafoneze, să bată pasul pe loc. Iar exercițiul constant are beneficii multiple.

„Lucrurile astea foarte complicate îți oferă o imagine mult mai clară asupra lucrurilor simple.”

Text de Oana Racheleanu

Editor: Lavinia Gliga

Foto: Doria Drăgușin