În mintea copiilor – Marişca Morari, profesoară pentru învăţământul preşcolar, Grădiniţa nr. 28, Baia Mare – Educatoarea MERITO 2021

În mintea copiilor

„Trebuie să fii foarte apropiat de copii, să-i sprijini, să-i asculți. Foarte mult au nevoie de asta. Ești a lor dacă îi asculți când au o problemă, când se lovesc, dacă le arăți că îți pasă.”

BIO: Marișca Morari, 33 de ani, a studiat Facultatea de Litere, Română – Engleză, la Universitatea de Nord din Baia Mare și este educatoare la Grădinița Nr. 28 de 13 ani. E interesată de tematica limbajului iubirii la preșcolari și a descoperit că se creează o legătură strânsă dacă intră în jocul lor, dar și în mintea lor – iar pentru asta, se folosește inclusiv de pasiunea ei pentru camera video.

Filmatul este hobbyul meu, iar în weekenduri filmez la evenimente. Având aceste deprinderi formate, am încercat să le folosesc și la clasă. Înainte de pandemie îi filmam foarte des pe copii, ca părinții să vadă evoluția lor, dar și ca cei mici să scape de emoții și să-și dezvolte încrederea în ei. Îi chemam pe rând la cameră, purtam mai întâi o discuție de încălzire, ca să se simtă în largul lor, apoi le adresam întrebări legate de ce cred eu că ar fi interesant pentru ei să vadă când o să crească mari: de ce o iubesc pe mama, ce înseamnă să fii îndrăgostit, ce ar vrea să fie când o să fie mari, ce le place cel mai mult la ei. Este un exercițiu bun să se exprime liber, fără ocolișuri.

Ca să învețe să se exprime mai ușor și corect, dar și ca să le stimulez creativitatea, îi obișnuiesc de mici cu lecturile. Când am început această rutină de a le citi copiilor, după câteva săptămâni îi auzeam cum se joacă și repetă în jocul lor cuvinte care erau noi pentru ei, dar le-au auzit în lecturi. Dacă ei rămân cu o stare de bine după ce le citesc o poveste, li se dezvoltă dragostea față de carte și în subconștient rămâne mesajul acesta. În momentul în care o să meargă la școală, o să le fie mult mai ușor să citească, să facă teme din ele. Deci lectura îi și pregătește pentru școală.

La începutul pandemiei, deși nu-mi place să apar în fața camerei, am început să filmez activitățile pe care le-aș fi făcut la clasă, pentru că nu puteau toți să intre online în același timp și aveam nevoie să mă reconectez cu copiii. Pentru că aveam deja formată o rutină să le citesc în fiecare zi, am început prin a mă filma citind o poveste. Apoi m-am filmat în timp ce făceam experimente – cum să faci ouă de dinozaur sau un tablou din fructe și legume –, desenam sau chiar făceam gimnastică.

Am observat ce mult a contat pentru ei că m-au văzut online, pentru că suntem foarte apropiați. Mă joc cu ei, îi alerg, ne fugărim. Îmi place să fiu ca ei, ca un copil, mă percep ca atare și se creează o legătură foarte strânsă între noi.

Dar nu am avut dintotdeauna această abordare. Acum 13 ani, la începutul carierei mele de educatoare, am încercat metodele tradiționale de relaționare cu copiii: le spuneam cum să stea, să facă liniște, îi ignoram și nu îi lăsam să vorbească. Dar n-a funcționat, mai ales că eu am fost un copil timid căruia nu prea i s-a dat atenție. Și nici nu-mi plăcea, nu-mi dădea nici mie o stare bună și nu ducea la nimic bun.

Atunci am schimbat placa. Am citit câteva cărți despre inteligența emoțională, despre limbajele iubirii, cum poți să fii un părinte mai bun. Mă regăseam pe mine în felul în care erau abordate problemele și am încercat să pun în practică ce citeam. Mi-am dat seama că numai dacă îi iei cu vorba bună, te pui în pielea copiilor și te împrietenești cu cei care au probleme, atunci poți să îi schimbi. Am văzut că funcționează așa.

De exemplu, aveam o fetiță care avea un comportament agresiv: lovea, striga, se urca pe masă când făceam activități. Mi-am stabilit să-i aloc mai mult timp și să mă împrietenesc cu ea. Am început să stau mai mult în preajma ei, să ne jucăm împreună, să-i citesc, s-o îmbrățișez, să-i spun ce frumoasă e. Să vin cu emoții pozitive asupra ei. Și-a schimbat radical comportamentul, era de nerecunoscut. Era liniștită, se comporta frumos cu toți.

Trebuie să fii foarte apropiat de copii, să-i sprijini, să-i asculți. Foarte mult au nevoie de asta. Ești a lor dacă îi asculți când au o problemă, când se lovesc, dacă le arăți că îți pasă.

Sigur că este foarte important să pui și limite – când e cazul să încheiem joaca sau să nu lovească, de exemplu. Limitele astea trebuie trasate elegant și fără să strigi la ei, încercând să le explici de ce – nu că așa vrei tu. În momentul în care le dai o explicație, indiferent ce ar fi, cât de banală, ei înțeleg și acceptă. Plus că dacă le acorzi atenție și afecțiune, ei nu se mai revoltă. Când se simt iubiți, protejați, respectați, rezistența dispare.

Făcând voluntariat mi-am dat seama că cei care provin din medii defavorizate au și mai mare nevoie de cunoștințe, dar mai ales de afecțiune, de sprijin emoțional. Prima oară când am făcut voluntariat pentru Asociația OvidiuRo, în 2016, am lucrat numai cu copii romi. În primele zile înjurau fără să-și dea seama. Dar am văzut cât de mult se bucură pentru tot – pentru faptul că stai lângă ei și îi asculți, că îi îmbrățișezi, lucruri care nu li se întâmplă.

După câteva săptămâni am văzut o schimbare majoră – ce frumos știau să vorbească, erau atenți unul cu altul, erau foarte implicați să ne ajute să distribuim materialele. Am rămas uimită că într-un timp atât de scurt li se poate schimba comportamentul. Cel mai probabil au revenit la vechile obiceiuri după ce s-au întors în comunitatea lor, dar am văzut cât de mult au contat câteva săptămâni. Și când îi vezi ce mult se bucură, cât îi ajută, n-ai cum să nu te întorci.

Tematica limbajului iubirii la preșcolari am abordat-o și în lucrarea pentru gradul didactic I. Pentru a întări cele scrise am desfășurat și am filmat mai multe experimente prin care am arătat cum am reușit să schimb comportamentele negative ale copiilor acordându-le afecțiune, atenție, susținere emoțională.

Ca să arăt cum afectează cuvintele performanța preșcolarilor, copiii trebuiau să arunce pe rând cu mingea într-un cerc. Copiii care au nimerit de cele mai puține ori erau încurajați de părinți, iar celor care au avut rezultate bune părinții le-au spus cuvinte care descurajează. „Ai avut noroc, a fost prea ușor!” Rezultatul a fost uimitor: performanța copiilor pe care i-am încurajat alături de părinți chiar s-a dublat, iar a celor care au auzit cuvinte descurajatoare a scăzut.

Am mai făcut și experimentul lui Masaru Emoto: am pus apă și orez în trei borcane. Pe unul am scris „Mulțumesc”, pe altul „Te urăsc”, iar pe al treilea nu am scris nimic. Copiii luau fiecare borcan în mână și spuneau mesajul de pe etichetă, iar pe al treilea îl ignorau. După trei luni, apa din borcanul cu „Mulțumesc” era limpede, cea din borcanul „Te urăsc” era gălbuie spre maronie, iar orezul din borcanul ignorat se făcuse făină și apa mirosea îngrozitor. Experimentul a avut efect asupra copiilor: îi auzeam dacă cineva spunea un cuvânt care aducea o emoție negativă, se corectau imediat unul pe altul.

Asta îmi și place foarte mult la meseria mea, când îi văd cum cresc, se schimbă, își schimbă comportamentele, au curaj să spună și să facă ce simt. Îmi crește sufletul când văd că am reușit.

*După un an marcat de distanțare, am ales pentru această ediție să spunem poveștile profesorilor MERITO prin vocea lor, pentru a vă permite să îi cunoașteți cât mai direct și personal.

Text de Oana Racheleanu

Editor: Lavinia Gliga

Foto: Doria Drăgușin

Începând cu Gala MERITO 2018, acordăm atenţia bine meritată şi educaţiei timpurii, atât de importantă în dezvoltarea abilităţilor de bază ale copiilor şi parcursul educaţional ulterior al elevilor. Împreună cu Centrul Step by Step, premiem Educatorul MERITO, dintre profesorii pentru învăţământul preşcolar valoroşi ai României.