Franceza interactivă
„Cred că este foarte important să le arătăm cine suntem noi și cum ne-a ajutat pe noi în viață ceea ce predăm. Degeaba eu le spun că limba franceză vă ajută, dacă nu le arăt. Vreau să fie mereu totul foarte concret pentru ei.”
– Hai să vedem, clasa a IX-a, câte părți ale corpului omenesc știți în limba franceză?, întreabă profesoara Bianca Darabă.
– Main (mână), pied (picior), tête (cap), încep să se audă câteva voci prin clasă.
– Bun, le-am numărat ca să știm de unde plecăm, care este nivelul nostru.
Le arată apoi un desen manga, în care sunt numite, în franceză, părțile corpului.
– Acum o să facem un exercițiu pe care eu l-am învățat în Polonia. Dăm scaunele la o parte, ne plimbăm prin clasă în cerc, iar când bat din palme, atingeți la colegul acea parte a corpului pe care eu o menționez.
Spune întâi „tête”, iar elevii care știu așază mâna pe capul colegului. Cei care nu știu, văd și învață. Iarăși merg, „pied!”. Apoi „thorax” (torace), „cou” (gât), „bras” (braț). Apoi schimbă rolurile: sunt ei profesorii și dau indicații.
La final, îi invită să recapituleze ce cuvinte au învățat și să le scrie la tablă. A rezultat o înșiruire de 10 părți ale corpului.
„Vreau să le arăt că limba franceză este o realitate. Încep cu limba orală pentru că o limbă străină nu se învață neapărat cu pixul mână.”
Cu păr blond, sacou roz și ochelari, Bianca nu e mai înaltă decât elevii ei. Nici cu mult mai în vârstă. Are 24 de ani, iar la primele ore cu clasele de-a XII-a le-a zis: „Nu de mult am fost și eu ca voi și vă înțeleg la perfecție. Știu exact când copiați, știu când ați înțeles sau nu, știu când vreți să chiuliți”.
Le înțelege fascinația pentru metodele interactive – și ea a avut în facultate un lector belgian, Olivier Noël, ale cărui ore erau pline de jocuri. Dar înțelege și că le e teamă să vorbească în franceză. Și ei i-a fost.
În facultate, pe care a urmat-o la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, i s-a alăturat profesorului belgian într-un proiect prin care organizau în școli ateliere de benzi desenate în limba franceză. Elevii erau fascinați și de benzi, dar și de întâlnirea cu un străin care nu vorbea română cu ei.
„Acolo a fost lansarea mea în învățământ, în pasiunea de a preda.”
Într-un astfel de proiect, au lansat o invitație către elevi din toată țara să trimită scenarii de benzi desenate – condiția fiind ca protagoniști să fie doi colegi de clasă care trec prin diferite situații. Cele șapte scenarii câștigătoare au urmărit, de exemplu, alegerea șefului clasei sau cum se rezolvă o situație în care un elev este victima bullyingului. Doi artiști de la Universitatea de Arte din Iași au realizat benzile desenate pentru scenariile câștigătoare, iar lucrările au fost expuse în Parcul Copou.
Altă dată, au organizat ateliere de benzi desenate în tramvaiul istoric care circulă prin centrul orașului. La anumite stații, coborau unii profesori cu elevii și urcau alții.
A desfășurat activități alături de lectorul belgian, dar și în colaborare cu Institutul Francez din România la Iași, timp de patru ani, cât a fost în facultate și la masterat. A ținut și locul unor profesori de școală gimnazială și liceu, iar un an a predat online angajaților de la Amazon.
Bianca a intrat în învățământ în septembrie 2022. Și la catedră, benzile desenate sunt instrumentele ei preferate de a preda limba franceză. La clasa a V-a folosește benzi despre „Micul Prinț”, adaptate vârstei lor. La clasa a VI-a apelează la romanul grafic „Les cahiers d’Esther”, care urmărește, pe parcursul a șapte volume, povestea unei fete în Paris, de când avea 10 ani până la 18. Citește cu elevii benzile desenate cu Tintin, dar se uită și la desenul animat.
Elevilor de la clasa a XI-a le-a dat o temă în care să gândească scenarii pentru benzi desenate legate de țări francofone. Unii s-au fotografiat și au devenit ei personaje, alții au folosit un avatar, cum a fost cazul lui Jimmy, care se duce în Franța, nu știe deloc franceză și nu mai are internet. Într-o bulă de text, elevii au scris: „Ce rău îmi pare că n-am ascultat-o pe doamna de franceză la oră!”.
La clasa a XII-a au studiat „Culottées”, o bandă desenată despre viețile a 30 de femei care au avut un impact semnificativ asupra lumii. Iar benzile desenate mute, fără replici scrise, le poate folosi la orice clasă – elevii pot face un joc de rol, unde ei dau replicile, sau pot descrie scenele oral sau în scris.
După un curs la care a participat în Bulgaria, s-a întors în școală cu provocarea de a face un proiect cu elevii ei, cu posibilitatea de a câștiga un premiu în bani. Au realizat împreună un roman foto pentru care elevii din mai multe clase s-au imaginat în diferite scenarii, s-au fotografiat și au gândit replici în franceză, iar profesoara le-a corectat.
S-au strâns până acum 64 de pagini: aniversarea unei eleve care își servește colegii cu bomboane; o vizită la medic; o excursie în pădure; mai bine pe jos decât cu mașina.
Pentru toate scenariile elevii au cutreierat orașul, au căutat recuzită, au intrat în pielea personajelor și au lucrat în Canva, o platformă de design grafic online, de care, spune profesoara, o să aibă nevoie la facultate să-și creeze prezentări. Dacă o să câștige cu acest proiect, Bianca va folosi banii ca să printeze romanul foto și să-l utilizeze ca suport didactic și să-l pună la dispoziția altor colegi profesori de limba franceză.
Pe lângă benzi desenate și teatru, ca să le arate că limba franceză este ceva real, folosit în viața de zi cu zi, profesoara i-a invitat la ore, online, pe câțiva prieteni de-ai ei vorbitori de franceză din Franța, Belgia, Spania și Armenia.
„Cred că este foarte important să le arătăm cine suntem noi și cum ne-a ajutat pe noi în viață ceea ce predăm. Degeaba eu le spun că limba franceză vă ajută, dacă nu le arăt. Vreau să fie mereu totul foarte concret pentru ei.”
Recent, a invitat în școală două profesoare universitare de la Cuza, dintre care o franțuzoaică. S-au înscris pentru activități aproape 70 de elevi de gimnaziu și de liceu și au făcut tot felul de jocuri în limba franceză. Ea a stat tot timpul deoparte, să-i vadă cum se descurcă. La sfârșit, i-au spus Biancăi: „Doamna, vă rugăm să le mai aduceți!”.
„Nu știu de unde au scos cuvinte, făceau tot felul de fraze în franceză ca să poată să comunice. Pentru mine a fost așa o plăcere. Erau chiar și copii care la oră nu erau foarte activi sau care erau timizi. Îi văd cu alți ochi și o să-i abordez altfel de acum.”
Elevii au fost atrași de metodele profesoarei, astfel că, atunci când i-a întrebat dacă vor să participe la un concurs de scurtmetraje organizat de Alianța Franceză din Zagreb, s-au înscris 15 elevi în loc de opt, câți ar fi avut nevoie. Și încă mai erau doritori. Așa că au format două echipe: una a realizat un scurtmetraj despre un spectacol de stand-up, iar cealaltă, despre influența tehnologiei asupra tinerilor.
Au scris împreună replicile, ea le-a înregistrat pe Whatsapp, iar ei ascultau cu textul în față ca să pronunțe corect. Și când a venit momentul votului publicului, nu doar că s-a mobilizat toată școala, ci și familiile și prietenii.
Echipa cu spectacolul de stand-up a câștigat votul publicului, iar cealaltă echipă, locul doi la aceeași categorie. În ziua în care au fost anunțate premiile, Bianca a povestit la toate clasele despre concurs, le-a arătat filmulețele, le-a tradus și au discutat despre temele abordate.
„Au avut de câștigat mult mai multe persoane decât cele care au fost implicate în concurs.”
I se spune uneori că motivația de a face activități este una a debutantului și că o să-i treacă. Pentru ea, este cea mai frustrantă frază pe care poate să o audă.
„De când mă știu, la orice concurs am participat, la orice proiect, prezentare, am făcut mereu cu acest entuziasm. Nu înțeleg de ce ar dispărea în timp. În plus, am exemple de profesori care au o vârstă și sunt la fel de pasionați ca la început.”
Text de Oana Racheleanu
Editor: Lavinia Gliga
Foto: Doria Drăgușin
Premiu susţinut în 2023 de Fundaţia Autonom, partener al Galei. Momentul de premiere:
*În anul şcolar 2023-2024, Bianca Darabă predă Limba franceză la Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare”, din Târgu Neamţ.