Învăţare colaborativă online pentru peste 3.600 de profesori, prin MERITO, de la închiderea şcolilor
29/06/2020
Anca Tăut, învăţătoare, Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”, Zalău – profesor MERITO 2020
04/09/2020

Aida Frujină, învăţătoare, Școala Gimnazială nr. 195, București – profesor MERITO 2020

Mama de la școală

„Scopul meu este să se creeze un grup frumos în care și copiii, și părinții să se iubească. După patru ani, să rămână prieteni și să-și aducă aminte cu drag de tot ce am făcut la diferite materii. Să fi fost sădit într-un fel.”

Oricine vizitează clasa pregătitoare a lui Mary Poppins de la Școala Gimnazială nr. 195 din București trebuie să treacă „testul cărții luminoase”. După ce se sting luminile, vizitatorul spune mottoul clasei – supercalifragilisticexpialidocious, refrenul din filmul despre celebra bonă –, în timp ce își trece mâna peste coperta de lemn a cărții. Cu LED-uri încorporate, aceasta luminează când este deschisă –  un semn, le spune învățătoarea copiilor, că vizitatorul vine cu intenții bune.

În ziua în care am dat eu acest test, Aida Frujină, o femeie de 49 de ani elegantă, cu părul șaten închis, până la umeri, purta o rochie de blugi lungă, strânsă în talie, cizme cu trandafiri, eșarfă roz și ochelari cu rame roșii. O Mary Poppins din București. Deasupra avea un șorț verde, cu animale de la zoo, pe care l-a îmbrăcat ca să-i dea o idee de construcție unui băiețel rotunjor și emotiv, care începuse să plângă pentru că nu avea inspirație. Își aduseseră toți piesele de lego și trebuiau să creeze un spațiu pentru o meserie.

În forfota clasei, în timp ce elevii încă îmbinau piese, Frujină a sunat ușor din clopoțelul în formă de Mary Poppins, a mângâiat pe spate un

băiat care discuta cu colegii, întorcându-l cu fața la tablă, le-a împărțit câte o foaie de copt și i-a întrebat:

– Ce meserii pot porni de la o foaie?

Pictor, constructor, polițist, doctor, croitor, muzician, răsună clasa.

Apoi, dacă tot veni vorba de muzică, învățătoarea i-a provocat să spună ce compozitori au ascultat până acum. Beethoven, Strauss, Bach, Vivaldi – răspund pe mai multe voci. Frujină alege de pe YouTube Feuerfest, a lui Josef Strauss, și, în timp ce clipul cu orchestra rulează pe panoul de pe tablă, copiii țin ritmul cu foile de copt.

Un alt clinchet de clopoțel și învățătoarea îi invită în față pe Tudor, care va juca rolul de cameraman, și pe Ingrid, care va fi reporterul care prezintă echipele și afacerile lor din lego. Adela și Anastasia au construit împreună un loc de joacă și un magazin de jucării, iar Ayan și Ecaterina au construit un coafor, o pizzerie și o grădină. Ici și colo, în clasă, echipele de câte doi elevi încep să discute cu colegii despre cum să-și unească afacerile. Vorba ei: „Ușor, ușor, fac un oraș”.

Frujină este învățătoare la școala 195 de când a intrat în sistemul educațional, în 1989. A terminat liceul pedagogic în București, apoi facultatea de Psihologie, iar ciclul primar l-a ales considerând că așa ar putea avea un impact mai mare asupra copiilor.

Elevii din generația trecută au fost clasa „Einstein” – aveau tricouri și sigle cu fizicianul, ba chiar și ștampile care înlocuiau calificativele. Pentru noua generație, Frujină a ales-o pe Mary Poppins pentru că „vine când este nevoie de ea și pleacă atunci când copiii se pot descurca singuri”. La deschiderea anului școlar, toată clasa a purtat pălării, iar elevii au primit câte o linguriță de lemn și o bomboană, de care să-și amintească în momentele dificile.

Tematica pe care a ales-o pentru clasă a unit elevii, spune învățătoarea. Acum au salutul lor – supercalifragilisticexpialidocious – și cântă cu toții o melodie din film, despre doctoria amară, atunci când le e greu.

Frujină își propune să creeze relații între copii, părinți, dar și între familii. Despre prima ședință cu părinții unei noi generații spune că este ca un fel de stand-up comedy, ca să-și dea seama că vin într-o familie. „Eu sunt prietenul lor. Sunt mama de la școală, până la urmă.”

Un moment memorabil, de pildă, a fost spectacolul de Crăciun creat cu clasa „Einsteinilor”, în care fiecare elev a avut un moment inspirat de un hobby – și acompaniat pe scenă de întreaga familie. Așa se face că trei familii, cu tot cu adolescenți pletoși și bunicuțe, au dat din cap și au cântat la chitare melodii de la Cenaclul Flacăra. O familie de opt a cântat colinde în costume populare, iar un tată, broker, și mama, medic neurolog, au purtat coronițe cu ochișori pe arcuri și au dansat Ciuleandra alături de fetița lor.

În clasă, caută mereu să îi fascineze pe cei 37 de elevi. Vorbește șoptit, de parcă ar împărtăși secretele lumii, născocește povești cu tâlc, dansează cu toții când sunt prea agitați după joaca de afară, face glume, cântă, lasă muzica să se audă în surdină atunci când ei scriu, inventează jocuri și materiale.

Ca să îi învețe că la începutul și la sfârșitul cuvântului se folosește î din i, a desenat un castel care era păzit de doi soldați cu sulițe în mâini – î din i – și în care se afla un împărat burtos – â din a.

„Trebuie să fii în permanență și profesor, și psiholog, și mamă, și manager, și organizator de firmă, și să contabilizezi tot.”

Aceleași tactici le aplică și la cursurile „Matemanie”, la care participă, contra cost, elevi de a III-a din tot Bucureștiul. Pentru că e de părere că viața nu e pe felii, așa cum este uneori sistemul de învățământ românesc, ea combină matematica cu mitologia greacă și arta. Cursurile încep mereu cu o poveste, iar copiii vin într-un suflet să n-o piardă. Unele formule matematice primesc denumiri ușor de reținut: „Liftul din Las Vegas”, „Furtuna de pe munte”, „Shaorma Afroditei”.

Deși aceste cursuri sunt pentru performanță, Frujină nu încurajează concurența toxică și goana după premii. La concursurile fără taxă de înscriere participă toți elevii ei, ca să învețe să-și dozeze timpul, să-și gestioneze emoțiile, să capete încredere de sine. „Nu poți să exersezi partea emoțională doar din sfaturi: «Vezi să n-ai emoții!».” Apoi, discută în clasă rezultatele fiecărui elev și se aplaudă unii pe alții, indiferent de note. „În momentul în care fiecare este aplaudat pentru că a participat și că a avut experiența aceasta, va gândi un pic diferit. Că a fost o experiență, nu un eșec.”

În meseria sa, se ghidează după vorbele pe care profesoara de pedagogie le-a spus la absolvirea liceului: „Acum sunteți profesori, sunteți egalii noștri. De la noi ați învățat cum să fiți și cum să nu fiți”. Nu vrea să fie precum profesoara de matematică pe care a avut-o în clasa a V-a, care le-a sădit „o spaimă cumplită”. În schimb, vrea să fie precum profesorul din clasa a VI-a, care a făcut-o să-i soarbă fiecare cuvânt și să uite de această teamă de matematică. „Un copil nu trebuie să învețe de spaimă, pentru că spaima te îngheață. Nu doar emoțional, ci și intelectual.”

Procesul de învățare trebuie să fie ca o joacă, așa că este mereu în căutare de metode noi prin care să îi atragă. Participă la cursuri, este abonată la site-uri din străinătate, dar cel mai mult spune că învață de la colegii din toată țara. Jocul cu foile de copt, de exemplu, a fost inspirat de Ana-Maria Rusu, profesoară de muzică în Focșani și profesor MERITO 2018.

În clasele a III-a și a IV-a face cu fiecare generație educație financiară și caută să le cultive talentele. Face lecții de cultură generală plecând de la personalitățile de pe bancnote și învață astfel câte puțin despre istorie, literatură, muzică și arhitectură. Chiar și o vizită la cofetărie a devenit prilej de învățare, când elevii au primit tema să conceapă o afacere asemănătoare. Și-au dat seama că au nevoie de bani ca să ridice construcția, apoi s-au întrebat cine le poate scrie proiectul, dacă vor să acceseze fonduri europene. Sau unde pot găsi investitori. Că trebuie să se racordeze la apă, gaze și curent și că trebuie să cumpere utilaje pentru gătit. Și că ar fi bine să știe să facă măcar o prăjitură. Și că trebuie să angajeze designer, ca să facă prăjiturile aspectuoase, dar și contabil și personal pentru curățenie. „Au discutat lucrurile acestea în grup – în clasa a III-a.”

Fiind deja de mai bine de 30 de ani în învățământ, are elevi din primele generații care s-au căsătorit între ei, devin nași și fini și merg în concedii împreună. Își aduc copiii în clasa doamnei Frujină, ba chiar un cuplu și-au numit fetița Aida.

„Scopul meu este să se creeze un grup frumos în care și copiii, și părinții să se iubească. După patru ani, să rămână prieteni și să-și aducă aminte cu drag de tot ce am făcut la diferite materii. Să fi fost sădit într-un fel.”

Text de Oana Racheleanu

Editor: Lavinia Gliga

Foto: Doria Drăgușin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *