Școala de Vară MERITO Maramureș: 36 de elevi de liceu, din învățământul tehnologic şi teoretic, au aprofundat curricula școlară 2020-2021 cu ajutorul profesorilor MERITO
03/09/2021
Adriana Bălaj, profesoară de Istorie şi Ştiinţe Sociale, Şcoala Gimnazială nr. 1 şi Şcoala Gimnazială Babel, Timişoara – Profesor MERITO 2021
08/09/2021

Anca Ileana Botoroagă, profesoară de Limba Engleză și Director, Școala Gimnazială „Aurel Decei” Gura Râului, Sibiu – Directorul MERITO 2021

O școală de secol XXI

„Un director nu trebuie să fie doar cineva care trasează ordine și sarcini de lucru angajaților, ci trebuie să fie primul care dă exemplu, să trateze lumea cu egalitate și cu gândul că este în sprijinul oamenilor, că aceasta este o vocație, nu o obligație.”

BIO: Anca Ileana Botoroagă are 40 de ani și a absolvit Facultatea de Istorie și Patrimoniu, specializarea Istorie – Engleză, la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Predă engleză din 2006 în satul natal, Gura Râului, iar din 2016 este director adjunct. Prin programul de prevenire a abandonului, precum și prin dotările adaptate erei digitale, școala caută să creeze un mediu în care elevii să se simtă bine și să aibă toate resursele care să-i pregătească pentru viață.

În această școală am crescut și, când am ajuns la Liceul Pedagogic din Sibiu, nu m-am simțit marginalizată că vin de la țară, pentru că profesorii de acolo știau că e o școală bună. De aceea am și vrut să lucrez la mine în sat, pentru că și copiii de la rural trebuie să facă activități și aibă profesori la fel de buni ca cei din oraș.

Acum vreau să dau înapoi ce am primit și să păstrăm școala bună, în care elevii să se simtă bine, ascultați, apreciați, în care să fie ajutați să descopere informațiile și resursele de care au nevoie pentru a învăța. Iar de aici să plece pregătiți – să fie conștienți de ce ne înconjoară, de provocări, de problemele care pot apărea și să știe să le facă față, să nu pice la primul obstacol întâlnit în viață.

Un director nu trebuie să fie doar cineva care trasează ordine și sarcini de lucru angajaților, ci trebuie să fie primul care dă exemplu, să trateze lumea cu egalitate și cu gândul că este în sprijinul oamenilor, că aceasta este o vocație, nu o obligație. Este nevoie să fii disponibil poate la orice oră, să arăți empatie față de problemele oamenilor, să înțelegi că uneori anumite lucruri nu se pot realiza peste noapte, să nu te dai bătut când ceva pare dificil. Am avut echilibrul să trec peste dificultăți, să mă las înconjurată tot mai mult de oameni interesați să facă un pas înainte, am înțeles când am întâlnit bariere și am încercat să le înlătur cu calm, cu încurajarea unui spirit de echipă, cu dorința de a te autodepăși, cu disponibilitate de a munci suplimentar.

Încercăm să implicăm elevii în proiecte mai mici și mai mari. Avem trupă de teatru, grupă de dansuri și cor, organizăm festivaluri, ținem unele ore în muzeul etnografic din școală, îi ducem în excursii și la olimpiade.

Din 2008, de când am făcut un curs intensiv de formare cu o profesoară din Statele Unite care ne-a pus la dispoziție multe resurse, am început să fac puzzle-uri online și tot felul de activități la orele de engleză. Din 2017, avem în toate clasele câte un TV smart, pe care proiectăm activități, în corpul școlii gimnaziale avem de trei ani stație audio, în clase, pe holuri și în curtea școlii, iar în pauze câțiva elevi pun muzică.

La clasele de gimnaziu la care predau (de când sunt directoare, am avut doar patru clase, câte opt ore pe săptămână), îmi place să caut un echilibru între metodele de predare moderne și cele tradiționale. Alternez munca în echipă cu cea individuală, folosesc tot felul de jocuri, rebusuri, activități interactive, integrez manualul digital și aplicații în ore, dar pun accent și pe conversație, jocuri de rol, dialoguri, activități de înțelegere a textului.

De exemplu, începem orele cu întrebarea How are you? (Ce mai faci?) și încerc să-i fac să treacă de Fine (Bine) și Great (Minunat), să ajungem și la alte sentimente și emoții. Verificăm tema, explic ce nu s-a înțeles și fac o recapitulare scurtă, dacă e cazul. Dacă e lecție de citire, ascultăm din manualul digital partea de dialog și urmărim pe TV filmulețul din manual, apoi citesc toți, pe roluri. În funcție de tematica orei, le dau puzzle-uri în care să găsească titlul, jocuri în care se plimbă prin clasă ca să-și găsească perechea cu verbele neregulate sau antonime. Încerc să predau prin descoperire, adică să găsească ei exemple în text a ceea ce urmează să explic.

Ne străduim să integrăm partea de digital și învățare prin device-uri moderne. În 2019, am implementat un catalog digital pentru a avea o legătură mai ușoară cu părinții, care primeau automat notificări despre absențele sau abaterile copiilor. În același ani, am făcut cursuri de profesor digital alături de alți 14 colegi, la Școala Finlandeză. Eu le-am propus și, chiar dacă nu erau cu credite și erau destul de scumpe, directorul a fost de acord.

Pentru mine, anul școlar 2020-2021 a fost o perioadă în care m-am dezvoltat foarte mult profesional, pentru că internetul a abundat în oportunități de cursuri, webinarii, conferințe online, și am profitat din plin de ele. Am învățat lucruri noi despre procesul online de predare, despre evaluare, folosirea platformelor și a tot felul de device-uri, exemple de bune practici de la alți colegi.

În martie 2020, când am intrat în online, firma de programatori a transformat catalogul într-o platformă de predare online, cu tot cu modul de teme. Am desfășurat toate orele acolo, nu au fost pierderi de materie. Când a început anul școlar 2020 – 2021, o companie din Sibiu ne-a donat laptopuri pentru toți elevii de la gimnaziu. La noi în școală, 40% dintre elevi provin din medii defavorizate, așa că pentru mulți era prima dată când foloseau un laptop. Au fost foarte încântați de ce au putut să facă în plus pe ele, au învățat să caute informații, să facă documente, proiecte.

Școala noastră este implicată într-un proiect Erasmus pentru prevenirea abandonului școlar. Fiind pandemie, am făcut online întâlnirile cu cei din Franța și Anglia, iar partenerii noștri au fost foarte uimiți că elevii din România au intrat de acasă, de pe Zoom. Cei din Anglia n-au participat deloc cu copiii, pentru că nu știau cum și nu aveau device-uri. Iar cei din Franța erau fizic la școală și, când au vrut să ne prezinte ceva, au așezat foaia în fața camerei în loc să dea share screen. Eu zic că noi, românii, ne-am adaptat bine și ne-am făcut treaba.

De aceea, cu toate că a fost o muncă uriașă, anul trecut nu mi s-a părut foarte greu. Pentru noi a fost mai lină trecerea de la catedră spre online, având o bază. Ne-am și ajutat între noi – la începutul pandemiei făceam seara întâlniri online cu profesorii și mai împărtășeam din ce resurse am aflat că putem folosi.

Mie îmi plac și cărțile foarte mult, de când eram mică. Ambii părinți au fost profesori aici în școală, iar mama avea și biblioteca în subordine. Când terminam orele și nu avea ce să facă cu mine, mă ținea la bibliotecă. Apoi, și eu am răspuns de biblioteca școlii o vreme. Așa că mă bucur de fiecare dată când descopăr proiecte care încearcă să promoveze lectura și iubirea de cărți.

Din acest motiv ne-am implicat în proiectul „Citește-mi 100 de povești”, în care invitați – părinți, frați mai mari, femeia de serviciu – le-au citit săptămânal povești copiilor de la grădiniță. Tot atunci, cei mici au primit cărți. Pentru mulți acestea au fost primele lor cărți de acasă. Apoi am avut proiectul „Toată școala citește”, când într-o anumită pauză toți elevii citeau, afară sau în clase.

Facem tot ce putem ca elevii să fie pregătiți pentru licee bune sau pentru o școală profesională care să îi pregătească pentru o meserie pe care o s-o facă cu drag și bine. Să nu le fie teamă cu ce știu, față de colegii lor de la oraș. Și ne străduim să fie atmosferă plăcută în școală și o stare de bine, inclusiv pentru profesori – să nu aibă mai multe griji decât cele de la clasă. Am achiziționat xeroxuri, materiale, foi, flipchart, markere, tot ce trebuie astfel încât să nu cheltuiască din banii personali. Trebuie să fie o atmosferă de liniște și pace ca să fie totul bine.

Îmi mai doresc însă și echitate pentru toți elevii. Aș vrea să putem oferi o masă caldă, pentru că sunt copii care vin la școală nemâncați. Deci nici nu pot să desfășoare activitățile cum ne-am dori noi, când ei nu au acasă tot ce au nevoie pentru a fi bine.

 

*După un an marcat de distanțare, am ales pentru această ediție să spunem poveștile profesorilor MERITO prin vocea lor, pentru a vă permite să îi cunoașteți cât mai direct și personal.

Text de Oana Racheleanu

Editor: Lavinia Gliga

Foto: Doria Drăgușin

 

Începând cu Gala MERITO 2019, acordăm atenţia bine meritată şi managementului şcolar, atât de important în construirea unei culturi organizaţionale performante în Şcoală şi în atragerea comunităţii locale în jurul acesteia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *