Satul transdisciplinar – Narcisa Moncea, profesoară de Educaţie Tehnologică, Şcoala Gimnazială din Băişoara, jud. Cluj – profesor MERITO 2018
10/03/2018
Mesajul Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, transmis cu ocazia celei de-a treia ediții a Galei MERITO
19/03/2018

Cultivarea șanselor în grădinița din sat – Mariana Mera, profesoară pentru învăţământul preşcolar, Grădiniţa cu Program Normal Gura-Roşiei, Roşia Montană, jud. Alba – prima Educatoare MERITO

Cultivarea șanselor în grădinița din sat

„Cel mai important e să învețe să gândească, să observe, să fie curioși, să pună întrebări. Asta încerc să le arăt la grădiniță.”

Într-o zi, Mariana Mera i-a întrebat pe piticii săi de la grădinița din satul Gura Roșiei, comuna Roșia Montană, județul Alba, ce personaj de poveste ar vrea să fie. Mai toți se vedeau prinți, prințese, cavaleri și zâne bune. Un băiat însă a răspuns pe un ton domol: „Eu aș vrea să fiu găină”. Toată grupa a râs, iar educatoarea s-a gândit că n-a înțeles întrebarea. Dar copilul a continuat: „Găina din Punguța cu doi bani. Pentru că vreau să fac ouă în fiecare zi ca să aibă mama ce să-mi facă de mâncare.”

90% dintre cei 20 de copii, cu vârste între trei și șase ani, sunt romi din familii nevoiașe. Locuiesc la marginea satului, pe malul pârâului Abrudel, unde „când plouă, numai cu cizme de cauciuc mai poți să umbli”. Unii stau cu frați, părinți și bunici într-o singură cameră, iar alții nu au nici o masă la care să mănânce. Părinții unora dintre copii nu au mai mult de două clase, „nici nu te miri că apoi se pierd, că nu pot să îi mai ajute”.

Mariana Mera are 40 de ani și e de 21 de ani educatoare la grădinița din satul natal. A făcut Liceul „Horea, Cloșca și Crișan” din Abrud, la șase kilometri de casă, profil pedagogic. În 1997 a dat admitere la facultatea de economie, cum i-au sugerat părinții, deși ea ar fi vrut matematică. A luat notă mică la economie, așa că a dat examen de titularizare pentru educatoare. Însoțită de tatăl său, care voia ca fiica sa să se întoarcă acasă, a optat pentru postul de la Gura Roșiei.

Când și-a început activitatea, Mariana a găsit o cameră cu puțină mobilă și cuburile din lemn cu care s-a jucat și ea când era mică. Pentru că nu avea prea multe materiale didactice, îi plimba pe copii prin pădurea din zonă și observau împreună frunzele, copacii și vietățile. Iarna, cu geamurile de lemn bătute în cuie, se așezau toți în jurul sobei mari, iar educatoarea le citea basme din cartea sa de Petre Ispirescu. Copiii o ascultau fascinați și nu mișca nimeni.

La matematică, educatoarea preda cu seriozitatea pe care o învățase la liceu: „Dacă făceam cifra 1, ei făceau până jos o pagină de cifra 1. Atunci eram pornită să fac multe fapte mărețe, le scriam direct 2+1, 3+5.”

În 2006, Maria Gheorghiu de la OvidiuRo, asociație a cărei misiune este ca fiecare copil sărac din România să beneficieze de educație timpurie de calitate, a ajuns la Roșia Montană. Când a vizitat grădinița unde Mariana este educatoare, în aceeași clădire cu școala, Gheorghiu i-a spus franc că unele dintre metodele ei sunt greșite. Orele erau prea bine delimitate, copiii trebuiau să deseneze întocmai după model, iar educatoarea avea mereu întâietate la vorbit.

„Am fost șocată de-a dreptul că am putut să greșesc atât de mult și am fost foarte supărată pentru că am realizat că avea dreptate. Maria ne-a învățat să le oferim libertate și să le dezvoltăm creativitatea.”

De atunci, este voluntar în asociația OvidiuRo. Vara, timp de două săptămâni, organizează Atelierele de Vară Șotron, cu copii care fie vor să vină din toamnă la grădiniță, fie au lipsit mult în timpul anului. Atelierele au rolul de a-i familiariza pe micuți cu regulile și atmosfera de la grădiniță, de aceea pot veni și cu părinții și cu frații, pentru a face trecerea lină.

„Am observat că celor care participă la atelierele de vară le e mult mai ușor în toamnă, când trebuie să rămână la grădiniță”, spune ea. „E mult mai simplu și pentru mine.”

Un alt program din care face parte este Șotron Doi, care se adresează copiilor de doi ani și părinților acestora, cu același scop, de a păși într-un mediu nou și de a deprinde unele abilități. Modulul durează 11 săptămâni și are loc o dată pe săptămână, timp de două ore.

În timpul anului școlar, educatoarea urma programa învățământului public, dar la atelierele de vară respecta modelul asociației. După ce a văzut că metoda funcționează și că cei mici sunt fascinați de activități, a început să le implementeze și la grupa ei.

Prin OvidiuRo, Mariana și alte educatoare și învățătoare voluntare, au fost într-un schimb de experiență în Italia, la o grădiniță de tipul Reggio Emilia. În București, au vizitat Școala Internațională Americană și, la sfârșitul anului trecut, au participat la un atelier la Grădinița Montessori. Din toate experiențele, a înțeles că copiii nu au nevoie de multe jucării, dar au nevoie să se joace. Că nu trebuie să știe sute de poezii și calcule, dar să se poată descurca singuri.

„Sunt chestii de viață practică”, spune ea. „Cred că de aici ar trebui să pornim noi cu ei. Degeaba îi învăț eu despre cine știe ce filosofii mărețe, nu știu ce descompuneri și cifre, dacă ei nu știu lucrurile astea practice. Am văzut lucruri frumoase și simple în grădinițele astea.”

Mariana le-a împărtășit informațiile colegelor de la comisiile metodice, dar s-a lovit de „nu avem aia, la noi nu se poate”. „Da, dar le putem adapta”, spune ea. „Eu am văzut că funcționează și poate i-ar ajuta și pe copii. Nu să ne plângem mereu că sunt agitați și gălăgioși, că nu fac nimic. Ar trebui să îți pui un semn de întrebare, oare de ce nu vor să facă nimic? Înseamnă că nu faci tu ce trebuie.”

Acum, clasa ei este împărțită în centre: științe, nisip și apă, joc de rol, construcții, bibliotecă, colțul eco. Peste tot e numai parchet, iar singurul covor se află în zona de întâlnire de dimineață, acolo unde se așază cu toții în cerc atunci când ajung la grădiniță și vorbesc despre vreme, despre anotimpuri, despre zilele săptămânii sau despre ce simte fiecare nevoia. Clasa e decorată cu tot felul de lucrări ale copiilor, iar măsuțele verzi, făcute recent de primărie, sunt mutate în funcție de activități. Într-un colț sunt două măturele, cu care copiii fac curat după ce mănâncă, regulă pe care educatoarea o aplica dinainte să vadă asta la Montessori. „Nu e o grădiniță bogată”, spune profesoara, „nici nu arată minunat, dar e accesibilă și practică”.

Tot de la grădinița din București s-a inspirat să construiască rame cu ajutorul cărora copiii învață să încheie nasturi și să lege panglici. Sau să confecționeze cifre din placaj, cu suprafața din șmirghel fin, astfel încât ei să învețe diferite texturi și apoi să recreeze cifra alături, în faină de mălai, încă dinainte să știe să scrie. Ea le face ceai și le pune în ceainic, iar copiii își toarnă în ceșcuțe; dintr-o mușama le-a tăiat fețe de masă pe care trebuie să și le curețe după ce mănâncă; unor cănițe din ceramică, cumpărate dintr-un magazin second-hand, le-a atașat cifre, iar sub ele a pus tot atâtea bulinuțe, astfel încât cei mici să se poată autocorecta. Acum nu mai sare să îi aducă fiecăruia creion, foaie sau vreun material de pe raft, ci își iau copiii singuri. „Îi ajută la stima de sine.”

O schimbare de gândire a apărut și când fiul său, Alex, acum de 13 ani, a intrat la școală. Atunci a început să se poarte cu copiii de la grădiniță și cu părinții lor așa cum i-ar fi plăcut să facă profesorii băiatului. Dacă un părinte nu avea încredere că copilul său nu va păți nimic la grădiniță, l-a lăsat să stea în clasă chiar și o lună. Dacă copiii sunt timizi, nu îi forțează să participe la activități, ci îi lasă în ritmul lor.

Mereu cu câte un copil în brațe, Mariana spune: „Încerc să le arăt că se poate mai mult și că există șanse și pentru ei. Cel mai important e să învețe să gândească, să observe, să fie curioși, să punăîntrebări. Asta încerc să le arăt la grădiniță”.

„Pentru mine să fiu educatoare înseamnă o responsabilitate uriaşă, dar şi bucuria de a şti că am un scop nobil în viaţă: acela de a sădi sămânţa bună în minţile şi sufletele nelucrate încă, nealterate ale copiilor mici, care primesc totul cu uimire, candoare şi imensă curiozitate.”

“Mi-aş dori ca elevii mei să ştie despre mine că mă bucur pentru fiecare reuşită de-a lor, ştiind că o parte mi se datorează şi mie, că mă întristează fiecare eşec de-al lor pentru că mă întreb unde am greşit şi eu, că mă străduiesc mereu pentru ca ei să crească frumos.”

“Am învăţat de la elevii mei de-a lungul timpului să mă bucur ca ei, să iert la fel de repede ca ei, să primesc şi să ofer cu aceeaşi bucurie ca şi ei.”

“Când sunt cu motivaţia la pământ îmi refac energia vorbind cu prietenii şi, de multe ori, privind albumele cu fotografii care îmi amintesc de lucruri frumoase.”

Text de Oana Racheleanu

Foto: arhiva personală Mariana Mera şi Doria Drăguşin

 

Începând cu Gala MERITO 2018, acordăm atenţia bine meritată şi educaţiei timpurii, atât de importantă în dezvoltarea abilităţilor de bază ale copiilor şi parcursul educaţional ulterior al elevilor. Împreună cu Centrul Step by Step şi Ready Nation România, am premiat prima Educatoare MERITO, dintre profesorii pentru învăţământul preşcolar valoroşi ai României.

10 Comments

  1. liliana mursa spune:

    Felicitari !Dumnezeu pune oamenii potriviti in locurile unde are nevoie sa isi desavarseasca opera.

  2. Daniela Macavei spune:

    Felicitări Mariana!

  3. dexter spune:

    Felicitări 🙂 suflet frumos

  4. Claudia S spune:

    Felicitari draga Mariana!
    As dori tare mult sa intram in contact. Cu cata emotie am citit despre implantarea metodei Montessori, despre care ma documentez si pe care incerc sa o promovez.
    Puteti sa ma contactati prin e-mail ? Mi-ar face o mare bucurie.
    Cu multumiri,
    Claudia

  5. zanet floarea spune:

    Bravo tie, esti un OM valoros si multi ca tine trebuie sa i descoperim si sa i facem cunoscuti.

  6. Toma Valentina spune:

    Mă regasesc. 42 de ani am profesat ca educatoare . Am facut totul cu multă daruire pentru „Maria sa copilul”.

  7. MUNTEANU DESPINA spune:

    Foarte frumos!..Omul sfinteste locul…Nu trebuie sa ai cine stie ce materiale si conditii trebuie sa ai vointa , pricepere si determinare.Mi -ar placea sa putem comunica.Sotul meu e din Hunedoara. EU am vrut sa ma transfer anul trecut acolo ,dar nu mi a iesit.Si nu aveam decat vreo60 de puncte…dar asta e alta poveste. Felicitari si sa te tina Dumnezeu sanatoasa si cu idei bune!

  8. Nistor Dorina spune:

    Felicitari, Mariana! Esti acolo si oriunde-ai fi, s-ar confirma intelepciunea din batrani, proverbul: „Omul sfinteste locul!”

  9. Felicitari! Eu am aflat numai acum despre confirmarea si reafirmarea sporniciei lucrarii talantilor pe care Bunul Dumnezeu ti i-a daruit. Ca am aflat doar acum despre aceasta nominalizare nu este un lucru intamplator: cei cu mare dar si mult har, mai totdeauna se acopera cu rara virtute a smereniei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *