Şcoala în centrul comunității – Sorin Hagiu, profesor de Limba engleză şi Director, Şcoala Gimnazială Giarmata, jud. Timiş – Directorul MERITO 2024

„Domnul teacher” repune școala în centrul comunității

„Nu te pregătește nimeni în sistemul tradițional din România pentru leadership. Cu toate că de câțiva ani se insistă pe conceptul ăsta, e doar o fumigenă.”

BIO: Când a preluat funcția în Giarmata, în 2022, Sorin Hagiu era cel mai tânăr director de școală din Timiș. Avea 30 de ani și-și dorea o școală în care să vrea, în primul rând, să învețe dacă ar mai fi elev, și apoi să predea ca profesor. A câștigat un proiect PNRAȘ, a dus colegii de la catedră în teambuilding, și-a deschis ușa biroului pentru toată lumea, a implicat școala în comunitate și comunitatea în școală.

Când Sorin Hagiu intră în clasa pregătitoare unde predă una dintre cele 10 ore de engleză pe săptămână, copiii îl îmbrățișează și se încolăcesc în jurul lui. După ce trece absențele în catalogul electronic din telefon, continuă lecția despre elementele componente ale corpului uman.

Pune o melodie care le cere elevilor să-și atingă head, shoulders, knees and toes (capul, umerii, genunchii și degetele de la picioare) într-un ritm tot mai alert, ca să-și mai consume din energie, apoi le spune să deseneze un corp așa cum și-l imaginează, doar să aibă toate elementele corpului uman.

Lecția decurge aproape ideal: copiii sunt relaxați și se întrec care să răspundă, care să iasă la tablă și care să-și arate desenele, profesorul le acordă atenție și timp tuturor, iar sala de clasă arată ca-n Occident: pupitre individuale noi și joase, ca pentru clasa pregătitoare, ecran inteligent mobil, două proiectoare, laptop deschis pe catedră.

După oră, Sorin Hagiu își pune pălăria de director și-și verifică mesajele. Doar vreo șase. Dă repede un telefon la inspectorat ca să clarifice de ce școala trebuie să refacă o decizie a comisiei de înscriere în clasa pregătitoare, apoi merge în biroul lui, a cărui ușă o ține mereu deschisă.

E înalt, fit și cu mânecile cămașii suflecate. E energic, vorbește repejor și mereu nerăbdător. Nu vrea să piardă timpul, deși nici lui nu-i e mereu clar de ce vrea să facă atât de multe.

Giarmata e o comună cu 9-10.000 de locuitori (oficial) și crește. E la vreo 15 minute de Timișoara, dar nu e considerată zonă metropolitană. A fost înființată de șvabi și nemți și mândria aferentă se păstrează încă, dar azi oamenii sunt de peste tot, ca și părinții lui Sorin Hagiu – veniți din Botoșani când nici n-aveau 20 de ani, în căutarea unei vieți mai bune.

Sorin spune că a ajuns profesor din întâmplare. Pe când termina liceul în Timișoara, cel mai bun prieten i-a spus că merge la facultate la Engleză-Franceză, așa că l-a urmat. S-a transferat ulterior la Engleză-Română, a continuat cu un masterat în studii americane și un doctorat în literatură americană de secol XX, pe care l-a și putut echivala cu gradul I în învățământ.

Pentru el, s-a dovedit o alegere fericită, dar crede că lipsa consilierii vocaționale „e o mare, mare problemă în școala românească”. De aceea, după ce a adus în fața elevilor oameni cu tot felul de meserii, precum pompieri, polițiști, ambulanțieri, ofițeri antidrog sau preoți, acum vrea să înceapă un podcast despre cariere și meserii. Aparatura a cumpărat-o deja.

De la început s-a titularizat la Școala Gimnazială din Giarmata, în 2017, iar la finalul lui 2021 s-a înscris la concursul pentru postul de director, pentru că nu îi plăcea atitudinea de „merge și-așa” existentă în școală. „Și nu-mi plăcea cum copiii nu erau băgați în seamă”, spune profesorul. Problemele lor nu erau considerate importante.

Și el a fost elevul școlii și una dintre singurele amintiri pe care le mai are e despre un profesor de istorie. Nu-și amintește conținuturile, dar ține minte că îl întreba ce mai fac părinții, ce mai e pe acasă, și de asta vrea să aibă parte și elevii de-acum: de ascultare și grijă. Iar în calitate de profesor, își dorește o comunitate de dascăli care învață unii de la alții, care se gândesc la elevi și ies în comunitate prin evenimente, programe și parteneriate cu alți actori locali.

La proba de interviu de la examen a vorbit de rezultatele slabe de la evaluarea națională (sub 6, la momentul acela) și despre cum elevii nepregătiți erau încurajați să nici nu se înscrie, pentru că ar fi stricat performanța școlii.

Școala are mai multe structuri: una cu clasele I-IV în satul Cerneteaz și aceasta, I-VIII, în comuna Giarmata, plus trei grădinițe. Când a preluat funcția, în rândul copiilor romi din Cerneteaz, abandonul școlar era și el destul de mare. Făceau clasele primare acolo și, pe când trebuiau să continue cu gimnaziul la școala centrală, renunțau într-a V-a sau  a VI-a.

„Și nimeni n-a analizat de ce se întâmplă chestia asta”, spune el. „Atitudinea era: să nu anunțăm „abandon” [la inspectorat], că sună prost. Și-atunci am zis: numai bine. Începem de foarte jos și avem unde să urcăm.”

E director din ianuarie 2022 – „doi ani care se simt ca 30”, glumește el. Imediat după ce a intrat în funcție, a scris un proiect pe Programul Național de Reducere a Abandonului Școlar (PNRAȘ), ca să nu piardă deadline-ul. Nu avea experiență în scrierea de proiecte, dar a reușit să câștige unul, cu un buget de 153.000 de euro pe trei ani, mai mult decât bugetul școlii la momentul acela. (Între timp, acesta aproape că s-a dublat, în doar doi ani.)

Cu banii ăștia a reușit să cumpere mobilier și echipamente digitale pentru clasele de gimnaziu, a făcut cursuri de digitalizare și de dezvoltare personală pentru profesori (în care au învățat cum să gestioneze situații conflictuale, cum să îi asculte mai mult pe copii), excursii cu elevii și teambuildinguri cu profesorii, plus întâlniri cu părinții, ca să încerce să reducă abandonul școlar.

„Doar că din 400 de părinți au venit vreo 10, cel mult 20”, iar întâlniri au fost vreo 20, spune amar profesorul. „Este o rupere de semnal între școală și familie. Prin tot ce facem încercăm s-o mai a

tenuăm, dar trebuie să primim ceva și din partea cealaltă, aceeași deschidere pe care încercăm să o oferim.”

O relație deschisă cultivă și între cadrele didactice, respectiv între elevi și cadrele didactice. „Începi prin puterea exemplului”, spune profesorul. „Văd zilnic că ușa mea e mereu deschisă, în fiecare pauză e un copil aici, un părinte, tot timpul vorbesc cu câte cineva.”

Recunoaște că nu știe mereu cum să se poziționeze ca lider, mai ales că a ajuns coleg cu unii dintre profesorii care i-au predat lui când era elev: „Nu te pregătește nimeni în sistemul tradițional din România pentru leadership. Cu toate că de ceva ani se insistă pe conceptul ăsta, e doar o fumigenă”.

Și-ar dori ca în școala românească profesorii să devină facilitatori în procesul de învățare și să existe ore pentru discuții („să le numim libere”, spune el), între profesori, elevi și părinți și, de ce nu, doar între părinți.

Modul în care profesorii și elevii relaționează, stima de sine pe care primii reușesc să le-o dezvolte – sau, dimpotrivă – să le-o știrbească sunt critice, spune el. „Am dezvoltat prea mult latura asta teoretică; toată lumea e foarte deșteaptă la noi în țară, dar ajungem să nu știm să relaționăm, să avem depresii la 30 de ani, chestii care pot fi cumva prevenite și prin educație.”

De aceea nu s-a ferit să le spună copiilor că și el a mers psiholog și că e perfect normal, de aceea au un consilier psiho-pedagogic full time în școală din 2023 și un psiholog din exterior care face ateliere săptămânale cu acei copii despre care diriginții cred că ar avea nevoie. Pentru acestea din urmă a strâns peste 10.000 de lei la crosul Giarmata în mișcare de anul trecut.

Din 2020, profesorul Sorin Hagiu e și consilier local USR, dar acum nu a mai candidat, deoarece crede că ar risca să adauge o nuanță politică activității sale. Vrea să se concentreze pe dezvoltarea proiectelor și pe a le oferi copiilor o educație cât mai „rotundă”, dincolo de sala de clasă. De exemplu, școala a adoptat doi câini maidanezi care își făceau veacul în curte de ani buni, le-a construit două țarcuri, iar copiii, dacă voiau, puteau să-i plimbe. În luna mai, cei doi și-au găsit stăpân, dar încă un cățel va veni în locul lor.

Din toamna lui 2023, școala are, după mai bine de 10 ani de șantier, un corp nou de clădire. Acum, toate clasele pot învăța dimineața, după ce mult timp au avut două schimburi. E bine că s-a terminat construcția, pentru că azi n-ar mai încăpea cu toții doar în clădirea veche. Pentru prima dată în ultimii 15-17 ani, Școala din Giarmata are trei clase pregătitoare, plus una la Cerneteaz, și vreo 160 de elevi mai mult decât atunci când Sorin Hagiu a preluat mandatul. În total, sunt vreo 730 de copii, cu tot cu cele trei grădinițe.

Înainte, mulți elevi din localitate se duceau la școala din Dumbrăvița, cea mai bogată comună din județ – și într-un timp și din țară –, care le asigura inclusiv transport. Între timp, școala de acolo a devenit supra-aglomerată, iar cea de aici a devenit mult mai atractivă, datorită proiectelor în care s-a implicat și vizibilității crescute.

Iar lucrurile bune se tot adună: din toamnă, școala va avea și programul „A doua șansă” și vrea să devină școală pilot în programul Ministerului, există colaborări cu Asociația OvidiuRo și Fundația Noi Orizonturi, iar la crosul de anul acesta vor să strângă 15.000 de lei pentru after-school și o masă caldă pentru cel puțin 10 copii nevoiași. Vor să continue să aducă un psiholog săptămânal, iar soția lui Sorin Hagiu – care acum e profesoară de educație fizică în școală – vrea să devină mediator școlar în comunitatea romă, ceea ce deja este, informal. În total, sunt cam 100 de copii de etnie romă.

În plus, Sorin Hagiu a fost selectat în Teach for Romania, ca director, și acum în proiectul MERITO, deci știe că vor veni noi oportunități de dezvoltare pentru școală și profesorii ei.

„Doar că e foarte obositor pentru mine să merg în atât de multe direcții”, spune el. Uneori se simte destul de singur în toate demersurile astea și recunoaște că nici să ceară ajutor colegilor profesori nu prea știe – i se pare că ar abuza de funcția lui. Până una, alta, nu se ferește să ceară ajutorul în rândul cetățenilor – de exemplu, preotul anunță în fiecare duminică la slujbă despre acest after-school și îndeamnă la donații.

„Vrem să redevină școala în centrul comunității”, spune tânărul director. Și pentru asta va face tot ce e nevoie.

Text de Sorana Stănescu

Editor: Andrada Lăutaru

Foto: Doria Drăgușin

Începând cu Gala MERITO 2019, acordăm atenţia bine meritată şi managementului şcolar, atât de important în construirea unei culturi organizaţionale performante în Şcoală şi în atragerea comunităţii locale în jurul acesteia, prin premiul Directorul MERITO.

Premiu susţinut în 2024 de Axxess Capital & Patria Credit, parteneri ai Galei.