Învățarea din curiozitate
„Pe mine mă interesează ce vor ei să învețe, pentru că atunci se vor implica activ și o să le placă mai mult. Dacă ei nu devin motivați, dacă nu sunt curioși, atunci noi aruncăm foarte multe informații la pereți și dispare tot ce e mai valoros: informația și implicarea.”
BIO: Reka Balázs are 53 de ani și de 27 de ani este învățătoare la Școala Gimnazială „Varadi Jozsef”, la clasele cu predare în limba maghiară în cadrul alternativei educaționale Step by Step. Pe când era elevă la liceul pedagogic din Târgu Secuiesc a ajuns să vadă diverse școli din Elveția, Olanda și Ungaria. După patru ani la catedră în sistemul tradițional s-a format în predarea în alternativa Step by Step, în timp ce era studentă la Facultatea de Psihologie, Universitatea Spiru Haret. Este formator național în această alternativă, vicepreședintă a Asociației Step by Step Sfântu Gheorghe și terapeut de familie.
Mereu interesată ca elevii să lucreze individual și să se simtă autonomi, Réka Balázs alocă opt ore suplimentare pe săptămână ca să gândească activitățile pentru singura clasă pregătitoare la secția maghiară Step by Step din Sfântu Gheorghe. Dar sunt situații pe care nu poate să le prezică și trebuie să apeleze la spontaneitatea și ghidușia ei, cum s-a întâmplat într-o zi de la mijlocul lui aprilie. După întâlnirea de dimineață, un moment specific claselor Step by Step, o fetiță s-a așezat pe scăunel, în timp ce colegii ei au rămas în cerc, pe covor, și le-a arătat o minge pe care o primise cu o zi în urmă. Este etapa în care elevii pot prezenta noutățile din viața lor.
„Copiii mici au întotdeauna nevoie să povestească”, spune Réka. „Dacă sunt copleșiți de emoții, oricum nu pot fi atenți.” 
Învățătoarea a întrebat-o pe cea mică dacă pot să se joace cu toții cu mingea și a primit aprobarea. A inventat pe loc un joc în care își pasează mingea de la unii la alții, în cerc, în timp ce cântă un cântecel, iar cel la care se termină strofa trebuie să rămână într-un picior.
La 53 de ani, purtând o rochie cu imprimeu indian peste blugi evazați și mai înaltă cu trei capete decât puștii, Réka țopăie împreună cu ei, își flutură părul când întoarce capul, bate din palme cu entuziasm. E ca un copil mai mare.
Mingea a fost doar un pretext ca să mai exerseze puțin colaborarea și altruismul – două valori pe care dorește să le imprime celor mici. Cel mai mult își dorește să creeze o comunitate unită, în care elevii să aibă grijă unii de alții, într-o atmosferă caldă și protectoare.
„Se spune că pentru a crește un copil este nevoie de un sat întreg. Noi, aici, putem să devenim acest sat.”
Réka este de 27 de ani învățătoare în sistemul Step by Step, după patru ani petrecuți în cel tradițional. Simțea că nu-i poate acorda fiecărui elev în parte atenția de care avea nevoie, mai ales că văzuse procesul de predare din școlile din Elveția, Olanda și Ungaria, unde a ajuns cu burse de la Liceul Pedagogic de la Târgu Secuiesc. Se pregătea să devină învățătoare Waldorf când a aflat că doi traineri din America instruiesc învățători într-o alternativă nouă și foarte interesantă. Câteva săptămâni a mers la cursuri prin țară și, în 1997, a devenit printre primele învățătoare Step by Step, de la secția de maghiară, din România. Doi ani mai târziu, în 1999, a obținut acreditarea de formator național.
Odată cu cursul Step by Step, Réka s-a înscris și la Facultatea de Psihologie, pentru a-și îmbogăți modalitățile de abordare față de copii și părinți. Apoi s-a format ca terapeut de familie și a oferit sprijin pentru părinții elevilor cu probleme de învățare, tulburări de atenție sau de comportament. Iar pentru familiile în care părinții au divorțat, a condus timp de cinci ani, împreună cu un alt psiholog, o grupă de sprijin pentru copii și una pentru părinți. Acum oferă consiliere familială în cadrul unui ONG (dar nu elevilor și părinților de la clasa ei, pentru că spune că nu ar fi etic.)
Acum, primii ei elevi cu care a lucrat în sistemul Step by Step au aproape 34 de ani și sunt încă prieteni foarte buni. Iar cei care sunt în clasa a V-a vin săptămânal să o viziteze, în grupuri mici, ies în oraș cu toții sau se oferă să lucreze cu cei de la clasa pregătitoare.
„Cred că această conectare e importantă pentru ei și după ce pleacă de la noi.”
Și azi, într-o pauză, trei foști elevi de la clasa a V-a au venit în vizită să-i spună că profesoara de matematică îi transmite că a făcut o treabă foarte bună cu ei. Primește deseori feedback de la profesorii de gimnaziu, unde i se văd mai clar rezultatele muncii. Află că foștii ei elevi, față de cei din sistemul tradițional, sunt mai curioși, vorbesc mai mult și au păreri – ceea ce poate să nu fie pe placul tuturor profesorilor. Așa că își mai face și griji pentru ei, știind cât de important e să se adapteze, dar e mândră că sunt pe drumul cel bun în transformarea în viitorii adulți așa cum și-i imaginează ea: cu încredere în ei, echilibrați, sensibili și curioși. 
La întâlnirea de dimineață, copiii au aflat că activitățile vor avea legătură cu tema principală a zilei: „Omida Mâncăcioasă”, sub umbrela temei săptămânii, „Fluturașul”. Mai întâi Réka le citește în maghiară povestea, așezați cu toții pe covor, și mai strecoară câte un cuvânt în engleză sau în română, ambele limbi străine pentru micuți.
Apoi copiii se împart în cinci grupe. La centrul de citire trebuie să deseneze ce a mâncat omida în cele șapte zile ale săptămânii și să prezinte povestea pe baza imaginilor. La cel de mate, să realizeze în grup calculele de pe aripile fluturelui. La centrul de arte – să picteze un fluture uriaș confecționat în stil origami și să modeleze omida din plastilină. La centrul de construcții au reprodus din LEGO coconul, casa omizii.
Învățătoarea trece de la un centru la altul, îi îndrumă pe copii acolo unde îi cer ajutorul și mai mereu mângâie câte un căpșor sau ține în brațe un copil.
Tema a ales-o după ce, la începutul anului școlar, i-a rugat să deseneze despre ce i-ar interesa pe ei să afle mai multe la școală. Cei mai mulți au desenat animale, astfel că au avut deja lecții despre cele domestice și cele sălbatice, animalele de la Polul Nord și de la Polul Sud, iar acum au ajuns la insecte.
„Pe mine mă interesează ce vor ei să învețe”, spune Réka, „pentru că atunci se vor implica activ și o să le placă mai mult”. „Dacă ei nu devin motivați, dacă nu sunt curioși, atunci noi aruncăm foarte multe informații la pereți. Iar dacă această informație nu se integrează în informația anterioară, atunci în acest proces dispare tot ce e mai valoros: informația și implicarea.”
Așa cum speră să dezvolte în copii spiritul de comunitate, și ea are colectivul ei, Asociația Step by Step Sfântu Gheorghe, care reunește toți învățătorii și părinții de la această alternativă din școală, precum și profesori de gimnaziu care inserează elemente din metodă. Réka este vicepreședinte și a fondat asociația în 2020, împreună cu o mămică, pentru a atrage fonduri pe care le folosesc la activitățile extrașcolare.
Au organizat o tabără de creație unde au invitat meșteri din Moldova, prilej cu care copiii de la ciclul primar și-au exersat limba română, o tabără de pedagogie experienţială pentru elevii din gimnaziu, sau Ziua Bunicilor, pentru copii și bunici. Iar în prezent, toate învățătoarele de la Step urmează un curs Montessori.
În pauza de la prânz, copiii se îmbracă să meargă afară, iar câțiva dintre ei i se culcușesc sau i se topesc în brațe. O fetiță îi arată Rekăi că s-a lovit la antebraț, în timp ce învățătoarea o mângâie, iar alta se caută poate-poate are și ea vreo zgârietură cât de mică.
„Chiar dacă activitățile sunt foarte interesante și pauzele, destul de lungi, nevoia de conectare e foarte mare”, spune Réka. „E greu fără mama opt ore. Dacă ne conectăm, ne respectăm unii pe alții, și procesul devine mult mai natural.”
Planurile pentru perioada următoare sunt la fel de intense ca până acum. În Săptămâna Verde urmează să viziteze cu elevii grădina de la ea de acasă, pentru că spune că este un grădinar foarte pasionat. Va forma în continuare învățătoare în alternativa Step by Step, dar și în cursul Învățare prin joc, un proiect inițiat de Fundația Lego. Iar la vară, alături de colegii de la învățământul primar, vrea să adune într-o bază de date toate materialele care s-au strâns în acești 25 de ani, de când este formator național Step by Step.
„După o zi de activități, mă simt obosită, dar împlinită”, spune învățătoarea. „Simt că sunt pe locul meu. Sunt foarte fericită pentru că munca mea corespunde cu hobbyul meu.”
Text de Oana Racheleanu
Editor: Lavinia Gliga
Foto: Doria Drăgușin
Premiu susţinut în 2024 de NEPI Rockcastle, partener strategic.