Copii mari – Adina Jurcă, profesoară pentru învăţământul preşcolar, Grădinița „Liviu Rebreanu”, Miercurea Ciuc – Educatoarea MERITO 2019

Copii mari

„E esențial să-mi observ copiii, să cunosc fiecare copil. Eu nu le predau, nu-i învăț. Nu sunt niște vase goale pe care trebuie să le umplu. Văd care sunt nevoile și le creez mediul de învățare, pentru că e foarte important la grădiniță cum aranjezi sala.”

Dacă intri în sala educatoarei Adina Jurca, n-o să vezi peisajul pe care îl asociezi cu o grădiniță publică:copiii nu stau pe scaune cu mâinile la spate, iar educatoarea nu e la catedră în fața lor.Cei mici sunt împrăștiați în diferite colțuri, pe unde își găsesc de lucru. Poate la masa de gătit o să vezi un băiat cu un șorț colorat curățând morcovi și cartofi. La altă masă, un băiețel tuns periuță poate udă florile. Lângă geam, în zona de bibliotecă, trei copii răsfoiesc cărțile de povești întinși pe burtă. În fața tablei magnetice, un băiat și o față analizează un schelet uman. O fetiță blondă manevrează cu grijă un turn instabil Jenga din bucăți de lemn la altă masă, înconjurată de colegi curioși. Iar în mijlocul sălii, câțiva copii s-ar putea juca cu un câine, în timp alții dau cu mătura.

„Mă duc la grădiniță cu bucurie în fiecare zi”, spune Adina, creatoarea acestui sistem bazat pe libertate. Educatoarea de 47 de ani din Salonta lucrează de 15 ani la Grădinița „Liviu Rebreanu” din Miercurea Ciuc, iar scopul ei în viață e să fie la curent cu cele mai noi și mai eficiente metode de a colabora cu preșcolarii. „E esențial să-mi observ copiii, să cunosc fiecare copil. Eu nu le predau, nu-i învăț. Nu sunt niște vase goale pe care trebuie să le umplu. Văd care sunt nevoile și le creez mediul de învățare, pentru că e foarte important la grădiniță cum aranjezi sala.”

A ales să fie educatoare pentru că i s-a părut un mediu în care va avea mai multă libertate în a-și organiza activitățile, decât într-o școală sau într-un liceu. Propria ei experiență la grădiniță a fost negativă și a știut că nu e normal să fie așa. „Eu am imaginea educatoarei mele stând la catedră. Era departe și noi ne luptam pentru jucării”, își amintește ea, care era un copil timid și niciodată nu ajungea la jucăriile preferate, iar la serbări juca mereu roluri secundare, „ciupercă sau altceva”. A știut că poate mai mult și e convinsă că cei mici își cunosc propria valoare, așa că încearcă să-i ajute să devină cine vor ei.

A studiat la Oradea și s-a mutat de multe ori la începutul carierei, însă când a ajuns la Miercurea Ciuc a decis să fie mai implicată după ce a văzut situația din școli și grădinițe. „Prima dată am lucrat la o grădiniță cu predare în limba maghiară, cu două grupe de limba română.” Au șocat-o numărul mare de copii, sălile mici și învechite și dotările sărăcăcioase. După un an, s-a mutat la Grădinița „Liviu Rebreanu”, adiacentă școlii cu același nume, unde a primit o sală din zona pentru școlari, cu bănci din lemn, catedră și tablă, deși un astfel de aranjament nu era potrivit pentru copiii de grădiniță. „Atunci m-am dus la primărie și le-am cerut ajutor să amenajăm spațiul. M-am implicat în cum vreau să arate băile, sala de mese”, spune educatoarea, care a simțit mereu că poate conta pe sprijinul direcțiunii și al părinților.

De atunci, face lucrurile altfel. Merge la cel puțin o conferință sau un curs de formare pe lună și încearcă să fure meserie de la oameni care sunt buni la ceea ce fac. Acum opt ani, cu o bursă Comenius, a făcut un stagiu de pregătire în Anglia despre predarea limbii engleze pentru copii mici. Iar de aproape un an de zile a început să aplice metoda Montessori, după ce a făcut un curs de formare la Institutul Montessori de la București. „Eram nemulțumită când era predarea aia veche, cu o activitate comună pentru toți copiii. N-ai cum să faci 25 de copii să fie toți atenți, să aibă toți chef. M-am gândit: cum aș putea să fac să ajung la fiecare copil?”, spune Adina.

Astăzi, zilele ei încep la șapte dimineața, când intră prima în grădiniță și pregătește sala. Pe o tavă, le pune flori și le pregătește vaza în care își vor crea propriile aranjamente. „Totul e frumos și-n miniatură, specific pedagogiei Montessori. E important să formezi gustul copilului pentru frumos și să creezi un mediu în care se simte bine.” La venire, fiecare dintre cei 26 de copii își lipește poza alături de numele său pe o tablă magnetică, pentru a învăța literele de la vârste mici. Apoi o salută pe Jurca strângându-i mâna, „trebuie să fie contact fizic” pentru a crea o legătură cu copiii. Educatoarea îi întreabă ce fac, cum se simt în ziua respectivă, iar la 8:15 face prezența cu toată lumea.

Au o singură activitate comună dimineața, care poate fi un cântecel sau un joc în limba engleză. „La întâlnirea de dimineață, de fapt, creez atmosfera zilei. În fiecare zi le citesc o poveste care conține tema zilei. Chiar dacă tema e ceva legat de matematică, tot de la o poveste încep, ca să curgă ziua ca un fir narativ.”

După adunarea de dimineață, ei se împrăștie în sala împărțită în diferite sectoare: construcție, viață senzorială, viață practică, și tot așa. Nu au jucării clasice, de la magazin, ci obiecte geometrice sau casnice, cu care se pot juca sau pe care le pot folosi în activități. „Avem covorașe mici într-un coș, iar când un copil vrea să lucreze cu un anumit material, stă pe covoraș și lucrează singur. N-are voie nimeni să-l deranjeze”, spune ea. Ar putea fi rețeta perfectă pentru un tantrum dacă un alt copil vrea acel obiect, dar educatoarea spune că în sala ei nu există așa ceva. „La mine, dacă un copil vrea să se joace cu un material, poate să facă asta toată ziua. E dreptul lui. Ei învață de la început că asta e regula și așa e normal.”

Copiii își pregătesc singuri micul dejun – sandvișuri sau griș cu lapte –, cu ajutorul Adinei și al colegei sale (sunt două educatoare care lucrează cu grupa respectivă), iar la 11:00 își iau gustarea: fructe sau legume, spălate și tăiate de ei. „Ei șterg mesele, ei mătură. Totdeauna își găsesc ceva de făcut.” Ziua lor preferată e vineri, când la prânz își fac chifle la cuptorul electric din sală. „Abia așteaptă să frământe”, spune încântată educatoarea. Tot vineri e zi de curățenie generală, la care participă toți preșcolarii. „Toate grădinițele spun că nu au personal, îngrijtoare. Noi nu avem nevoie pentru că eu fac curățenie, ca să vadă și ei cum se muncește. Dacă eu zic «ai vărsat apa pe jos, lasă că chem îngrijitoarea să curețe», copilul ce învață? Că cineva vine și face pentru el.”

În fiecare zi, indiferent de vreme – iar vremea în Miercurea Ciuc poate fi neprietenoasă –, copiii au o oră de ieșit în curte. Educatoarea a amenajat un sector al curții pentru grupa ei, unde nu există leagăne sau alte aparate de joacă. Au, în schimb, o mică grădină de legume cu câțiva pitici colorați, unde primăvara plantează ceapă, ridichi sau roșii. Au niște cauciucuri vechi de la mașina Adinei și niște cuburi din lemn pe care le folosesc pentru a-și crea labirinturi sau colibe. Iar când merg în excursie prin pădurile de lângă oraș, strâng tot felul de crengi pe care le folosesc apoi la inventat alte jocuri. Așa li se dezvoltă creativitatea, e de părere profesoara. Nu e suficient doar să învețe, de la vârste fragede, să folosească un smartphone. „Unii spun «ce inteligent e copilul că se joacă jocuri pe telefon». Dar el merge pe un algoritm acolo, nu i se dezvoltă gândirea creativă.”

Adina a adaptat și mult-temutul somn de prânz. „Când întrebam copiii din generațiile trecute ce nu le-a plăcut la grădiniță, mulți răspundeau «să dorm».” Acum, are paturi mobile, astfel încât fiecare copil să poată dormi unde vrea, lângă cine vrea și niciunii nu sunt obligați să se îmbrace în pijamale. Mai mult, dacă nu vor să doarmă, pot doar să stea întinși două ore să se odihnească. „Eu când vin acasă de la serviciu și mă pun pe canapea, nu mă îmbrac în pijamale, doar mă odihnesc. De ce i-aș obliga pe ei să facă altfel?” Se întoarce și cu spatele la ei, în timpul odihnei, și lucrează la o masă, ca să nu se simtă controlați.

Ziua de muncă se termină la 16:15, când Adina merge acasă sau se întâlnește cu prietenii, iar seara se încheie de multe ori cu Netflix. E o persoană activă, care se ține ocupată cu lecturi, conferințe sau alte proiecte.

Un exemplu care o duce frecvent la 100 de kilometri de casă este o grădiniță dintr-o zonă săracă,în localitatea Săcel, din județul Harghita. Cu ajutorul organizației OvidiuRo, a organziat acolo un atelier de vară de două săptămâni pentru copiii din comunitatea romă și aproape că n-ar mai fi vrut să plece. Au impresionat-o empatia de care au dat dovadă copiii și valoarea pe care o plasează pe grija față de familie. Pentru atelier le-a adus cărți și materiale, a ajutat grădinița locală să reamenajeze sala în care învățau copiii și a ținut legătura cu părinții, pentru a-i implica în procesul educațional.

Dacă la începutul atelierului lucra cu opt copii, la final avea 17. „Părinții romi vor să-și trimită copiii la școală, dar nu se simt motivați.” Au întrebat-o pe Adina dacă l-a învățat și pe educatorul din comunitate metodele ei. „Acolo mi-am găsit locul. Am simțit că acei copii au nevoie de mine”, spune educatoarea. De atunci, revine în fiecare lună la Săcel și, de curând, l-a dus pe președintele clubului de astronomie din Miercurea Ciuc să vorbească cu copiii, să le arate filme și chiar să le ducă câteva lunete ca să-i învețe despre planete.

Nu poate să părăsească însă Grădinița „Liviu Rebreanu”, deși a primit oferte. Pentru ea sunt importante momente ca ultima serbare cu generația pe care a trimis-o la școală anul trecut, când toți părinții au plâns. Sau când foști elevi de-ai ei, care sunt la gimnaziu sau liceu, o văd pe stradă și o îmbrățișează. Unii chiar vin la grădiniță să le citească celor mici sau să se joace cu ei. „Chiar dacă în viața mea personală sunt undeva jos, de la ei îmi iau toată energia bună.”

Text de Ioana Burtea

Foto: Doria Drăguşin

Începând cu Gala MERITO 2018, acordăm atenţia bine meritată şi educaţiei timpurii, atât de importantă în dezvoltarea abilităţilor de bază ale copiilor şi parcursul educaţional ulterior al elevilor. Împreună cu Centrul Step by Step şi Ready Nation România, premiem Educatorul MERITO, dintre profesorii pentru învăţământul preşcolar valoroşi ai României.