Eu sunt străină în Vaslui, dar îmi place să cred că la școală este acasă
,,Eu sunt din categoria celor care plusează foarte mult cu latura emoțională. Mai am colegi care îmi spun că prea mult îi dădăcesc pe elevi, dar îmi place să am o relație emoțională cu ei.”
BIO: Aurelia Curelaru predă limba franceză la Școala Gimnazială ,,Dimitrie Cantemir” din Vaslui, Școala nr. 2, cum o cunosc localnicii. Este aici din 2021, iar la catedră are deja 14 ani de experiență. Abordează un stil de predare interdisciplinar, este coordonator de proiecte și programe extrașcolare, construiește aplicații și materiale didactice, organizează cursuri after-school. În același timp, participă constant la programe de specializare, pentru a ține pasul cu generațiile de elevi cărora le predă.
,,Descrie-mi imaginea cu care ai plecat din școală și ce ai găsit”, propune profesoara. Îi întreabă cum a fost excursia la stația meteo, iar elevii răspund cu sinceritate că au fost dezamăgiți. Stația meteo nu arată ca ecranul de prezentare a vremii de la televizor, așa cum credeau înainte de a o vizita.
Săptămâna Verde în clasa a VII-a B de la Școala nr. 2 ,,Dimitrie Cantemir” din Vaslui a însemnat excursii în oraș, muncă, oboseală și nou. A fost o săptămână în care clopoțelul nu a sunat și încercarea a devenit știință. Aurelia Curelaru, limba franceză și diriginta clasei, îi încurajează să-și exprime gândurile și sentimentele și le spune că experiența vizitei nonformale le-a oferit știință – au văzut cu ochii lor ceva ce doar și-au imaginat până acum. ,,E interesant să vezi, dar greu de făcut”, concluzionează elevii legat de munca în stația de epurare a apei, un alt obiectiv pe care îl vizitaseră înainte.
Ne aflăm într-o clasă în care cei mai mulți dintre părinți nu-și permit să achite taxe pentru excursii sau alte activități vândute de multe ori elevilor. E o clasă în care experiențele trebuie să fie accesibile financiar, explică profesoara. Dar asta n-a împiedicat-o să-i scoată pe elevi de mai multe ori din băncile școlii. ,,,,Nu avem fonduri pentru excursii, școala nu este foarte dotată”, spune ea. „Trebuie să faci rai din ce ai, dar uneori e obositor.” Energia îi revine din interacțiunea cu elevii.
Iar să facă rai în școala de la Vaslui uneori înseamnă să scrie proiecte pentru a atrage fonduri pentru dotare, ateliere, excursii, activități extrașcolare. ,,Copiii aceștia n-ar avea altfel altă șansă.” Școala implementează proiecte Erasmus și participăă la Campaniile finanțate de Kaufland.
A scris și a implementat proiecte educative extrașcolare, precum: Educație pentru literație plurilingvă sau Diversitatea culturală ne unește. De asemenea, a fost membru în cadrul proiectelor Erasmus de la nivelul școlii: Verde este super puterea noastră, Bullyingul nu este cool, prin care elevii au învățat să se înțeleagă unii pe alții, fără etichete și cuvinte jignitoare și să se accepte unii pe alții.
Anul trecut, consiliul profesoral a propus-o Coordonator de proiecte și programe extrașcolare, ceea ce înseamnă că activitatea ei la catedră nu se termină când sună clopoțelul la finalul zilei. Și nu o face singură: „Colectivul este foarte frumos, mă bucur de aprecierile colegilor și de susținerea doamnei director.”
Crede că i-a câștigat pe elevi prin activități extrașcolare în limba franceză, precum clubul de teatru pe care îl organizează săptămânal. Ideea i-a venit ca un exercițiu de dezvoltare personală după pandemie, când elevii erau mai apatici și nu prea mai socializau. În plus, lucrarea ei de Gradul 1 este despre aplicarea practicilor teatrale în cadrul orelor de limba franceză.
Astăzi, Aurelia Curelaru le vorbește elevilor despre economia circulară. Invită un elev voluntar să o ajute cu prezentarea pe care a pregătit-o. La primul click, pe ecran apare semnul infinitului. Îi întreabă pe elevi în ce contexte au auzit termenii ,,economie” și ,,circular/ă”, fie împreună, fie separați. ,,[Înseamnă] să fii econom”, răspunde un elev. ,,Ceva ce vine și revine”, se mai aude din bănci.
Aurelia Curelaru are o abordare interdisciplinară, așadar limba franceză înseamnă uneori și geografie, istorie sau matematică: ,,Când am predat cifrele, am făcut calcule în franceză”, spune ea. A învățat să includă o parte interactivă și una ludică în fiecare lecție. De exemplu, predarea gramaticii limbii franceze într-un mod ludic este ceva ce le-a deschis și copiilor orizonturile spre limba lui Voltaire. Aurelia Curelaru a participat la traininguri pentru a învăța să facă asta. Predă folosindu-se de jocuri și artă, le distribuie elevilor roluri și planșe handmade.
Copiii din generația de azi spun mai ușor ,,nu, nu mi-a plăcut, a fost plictisitor”. Ceea ce e bine, crede profesoara, pentru că astfel comunică și poți înțelege cum să ajungi la ei.
Profesoara lucrează diferențiat, în funcție de nivelul și nevoile elevilor. Pentru asta are nevoie și de un vot de încredere din partea părinților, ca să înțeleagă că diferențiat nu e sinonim cu discriminare, ci cu sprijin, ,,ca ei să urce, nu să îi trântești într-un exercițiu din care să nu înțeleagă nimic”. ,,Recunosc, e mai mult timp de pregătire acasă”, spune cu zâmbetul de buze.
De-a lungul celor 14 ani petrecuți în învățământ a început să se uite și la ce e în spatele etichetei de obraznic, un cuvânt atât de des și eronat folosit pentru a descrie copii și elevi. Uneori poate fi un diagnostic sau un mediu apăsător acasă, explică Aurelia Curelaru.
Unde sunt cei șapte ani de acasă în familiile dezorganizate, se întreabă profesoara. E de părere că nu poți culpabiliza copilul pentru alegerile părinților lui.
,,Noi, profesorii, avem, de fapt, metode, avem cheia de a rezolva, uneori, problema.”
Copiii trebuie înțeleși, provocați, mai ales cei care își pierd foarte repede atenția, spune profesoara, de aceea este esențial ca evaluarea standard să fie adaptată fiecărui elev.
,,Mereu am zis așa – nu aș putea veni cu o evaluare construită pentru 30 de elevi în același mod. Eu să știu că el e la un nivel și să am așteptări cu aceeași evaluare standard.” Nu ar fi corect nici pentru elev, dar nici pentru ea, ca profesoară.
,,Tragedia este că la final, ei se supun la aceeași evaluare (BAC-ul – n.r.), dar cu un timp mai lung.” În orice caz, spune că evaluările diferențiate pe parcursul anilor de studiu îi susțin pe elevi să evolueze în ritmul lor.
Ei i-a plăcut franceza de mică. ,,Eu, venind din Republica Moldova, aveam acel vis american, dar la mine era franțuzesc: că o să mă scoată franceza din țară.” La liceu se visa interpretă în corpul diplomatic. Mai târziu, a lucrat un pic în domeniu, dar, nefiind cetățean român, nu a putut să se angajeze. În cele din urmă, a ajuns să predea limba pe care o iubea de mică.
De aceea, crede că profesoratul a ales-o pe ea, și nu invers. ,,În timp, mi-am dat seama că asta e vocația mea, nu mă văd în altă parte. Ce energie aduc copiii, nu o găsesc nicăieri. Pot fi plecată de acasă toată ziua și nu simt.” După patru ani de învățământ i s-a oferit șansa să-și schimbe cariera, dar n-a mai vrut.
,,Eu sunt din categoria celor care plusează foarte mult cu latura emoțională. Mai am colegi care îmi spun că prea mult îi dădăcesc pe elevi”. Se întâmplă asta pentru că îi place să stabilească ,,un feeling, o relație emoțională cu ei”.
Într-un fel, asta e ceea ce o face să vină în fiecare zi la școală energică și motivată. Mai ales și faptul că acum are șansa de a dărui mai departe ceea ce a primit. Ea însăși a fost ,,un elev studios, cu potențial financiar redus”, dar a avut profesori pe care i-a considerat niște îngeri păzitori, care i-au creat activități extrașcolare, i-au dat lecturi extra, o masă caldă, o prăjitură sau au întrebat-o cum se simte.
,,Ca profesor, mi se pare că ești prezent 24 din 24.” Nu știe dacă așa trebuie, dar ea așa este. Crede că școala are nevoie de profesori umani, care îi înțeleg pe elevi, și nu de profesori reci, care livrează cunoștințe și atât. Implicarea ține de fiecare, dar este și prevăzută în fișa postului, și, pe deasupra, este și o responsabilitate, crede ea.
Cheia ei? ,,Să fie fermă cu regulile, dar nu dură!” Le-a insuflat elevilor noțiunile de bun-simț și punctualitate, iar acum lucrează împreună împărțind aceleași valori.
Acum câțiva ani preda la un liceu cu profil tehnic. Avea o oră de franceză pe săptămână, o reală provocare să găsească ceva potrivit să lucreze cu elevii, își amintește. Și atunci a învățat să facă scheme de motoare de tractor.
,,M-am dus la maistrul lor: ce faceți? Motoare. Dați-mi schema.” Și-a dat seama că, dacă elevii știau deja motorul, era mai ușor să-i învețe termenii echivalenți în limba franceză.
,,Cel mai important este să-ți cunoști elevii, nivelul lor. Nu poți să te duci în fața unei clase, nu ai scuză, ca profesor, să vii cu niște materiale (de) pe ici, pe colo și să le aplici neținând cont de nivelul lor, de cum te percep ei, de cât de mult se implică.”
Crede că e de datoria profesorilor să fie curioși și să-și dorească să se remodeleze în fiecare zi, ca să îi provoace pe elevi să le rămână viu interesul. „Să fii ca un designer: mă, asta merge, cunosc copiii ăștia, asta nu merge…”
Îşi amintește că la fel gândea și în 2010, când a început viața de profesoară. Iar între timp, lucrurile au devenit din ce în ce mai așezate: ,,Eu sunt străină în Vaslui, dar îmi place să cred că la școală este acasă”. Iar din feedback-ul pe care îl primește de la elevi, pare că sentimentul este reciproc: ,,Doamna, nu o să vă uit niciodată”, i-a spus un fost elev când a terminat liceul.
Text de Andrada Lăutaru
Editor: Sorana Stănescu
Foto: Doria Drăgușin
Premiu susţinut în 2024 de Clinica The Mind, partener al Galei.