Un vârtej de profesoară
„Ca profesor, trebuie să încerci să nu te detașezi de realitatea copiilor. Învață în rând cu ei, fă cursuri, fă o facultate, astfel încât să fii tot timpul în priză, să-i înțelegi și pe ei dacă ajung într-un punct în care nu mai pot învăța.”
BIO: La 48 de ani, Corina Buzoianu este un nucleu de implicare în Colegiul Național „Spiru Haret” din București. Coordonează revista școlii și un podcast, cercul de fotografie, pe cel de chitară și pe cel de debate. După absolvirea Facultății de Litere și Arte la Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, a devenit colegă cu foștii ei profesori de la Liceul Pedagogic din Sibiu. S-a mutat în București în 2004, în 2017 a început Facultatea de Drept la Universitatea Titu Maiorescu și, în 2020, Masteratul în Comunicare și Relații Publice la S.N.S.P.A. Este metodist şi membru în Consiliul Consultativ al Inspectoratului Școlar al Municipiului București .
„Când Domnul Dumnezeu m-a făcut pe mine”, spune profesoara Corina Buzoianu, „cred că a zis: «Atâta inteligență, sensibilitate – cam atât, blândețe – cam așa, energie – da, e bine. Oops, cred că am scăpat o picătură în plus».”
Elevii, prin grupurile lor private, îi spun Speedy. Pentru că e mai mereu în mișcare, fie în clasă, când face ture între bănci, fie în școală, când aleargă de la un cerc la altul, fie prin oraș, la meditații. Și hainele le alege ca se simtă comod și să se poată mișca rapid: adidași, blugi, tricou lung și larg.
„Vreau să le creez copiilor niște medii în care să se simtă bine, să le ofer contexte de comunicare non-formale și informale, să-și facă grupulețe. Pentru că dacă te simți bine la școală, începi să tragi pentru școala ta.”
A venit la Spiru Haret în 2012, când avea 36 de ani și se mutase în București de opt ani, timp în care a predat la trei licee. O colegă a comparat-o atunci cu un vârtej. Pentru că a început să facă tot felul de activități și să-i atragă și pe elevi, dar și pe colegii profesori alături de ea. Corina spune că implicarea generează două tipuri de reacție: admirație, care determină oamenii să se alăture celui cu inițiativa, sau invidie, care generează tot implicare pentru că se naște un fel de competiție. „Ceea ce nu poate fi decât foarte bine pentru copii.”
Picătura de energie despre care Corina spune că i-a dat-o Dumnezeu în plus o împarte între pregătirea orelor de curs, cercurile de fotografie, chitară și debate, coordonarea activității de la podcastul și a revistei Vlăstarul, meditații, pregătiri gratuite pentru elevii care susțin examenul de Bacalaureat, îndrumarea elevilor care merg la olimpiadă și a copilului propriu.
În prezent, în jur de 100 de elevi sunt implicați în diversele cercuri pe care le coordonează în Colegiul Spiru Haret.
Proiectul ei de suflet, de care se ocupă de 12 ani, este revista școlară „Vlăstarul”, fondată în 1923 de Mircea Eliade și de profesorul lui de limba română. Apar două numere pe an, fiecare cu cel puțin 100 de pagini – cu creații ale elevilor precum recenzii de cărți și filme, poezii, jocuri, articole despre proiecte din liceu și poze realizate la cercul de Fotografie.
Deși era pasionată de fotografie încă din adolescență, a vrut neapărat ca înainte să organizeze un cerc să fie ea stăpână pe aparat și tehnici. În 2012 a urmat un curs pentru fotografi profesioniști, a dat un examen dificil, abia apoi a început să-i învețe și pe elevi.
De asemenea, Corina a construit site-ul revistei și a încărcat toate numerele din perioada Interbelică, dar și pe cele actuale. Iar din 2022 „Vlăstarul” are și un canal de YouTube, unde elevii postează podcasturi video cu invitați pe care și-i aleg singuri – muzicieni, actori, sportivi, istorici, fotografi, dar și profesori.
În studioul unde înregistrează podcasturile sunt câteva scaune, o masă lungă, cu laptopuri, o altă masă, rotundă, cu biscuiți, ceai și mere, o bibliotecă cu toate numerele din Vlăstarul, o canapea. Un colț este amenajat pentru înregistrări: două fotolii și două microfoane, măsuțe de cafea, trepiede, lumini de platou, șevalete. Pe fundal, tapet care imită cărămida, iederă artificială și în mijloc scris: „Vlăstarul voice”.
Încăperea de la subsol a fost amenajată cu câteva donații din partea unui ONG, dar mai ales din fonduri proprii. „Dacă îmi iau un parfum sau altceva, se duce într-o lună. Măcar chestia asta rămâne și fac ceva care merge fain.”
Pe un perete este lipit orarul Corinei, pentru că tot aici este locul unde și ea își trage sufletul între turele de alergat prin școală. Două chitare stau rezemate, aduse pentru elevii care vin la clubul de chitară și care vor să testeze instrumentul înainte să și-l cumpere. Ea a învățat să cânte singură, în liceu, și pasiunea persistă și azi. În viitor, își dorește să participe cu elevii la festivalul „Pune mâna pe chitară”, de la Sibiu, unde se adună și 800 de muzicieni.
Nici la orele ei, elevii nu se plictisesc. De exemplu, de 10 ani, fiecare oră de la a IX-a și a X-a începe cu prezentarea unei cărți. Momentul se numește „Omul care aduce cartea”, inspirat de emisiunea criticului literar Dan C. Mihăilescu.
Fiecare elev trebuie să prezinte două cărți pe an: una despre care s-a vorbit în emisiune – ca să asculte o părere avizată și să-și dezvolte spiritul critic și capacitatea de a aprecia o carte bună – și alta aleasă de ei. Pe lângă acestea, citesc cărți din literatura universală și realizează recenzii, pe care le includ într-un portofoliu digital.
Evoto
Elevul care prezintă trebuie să scrie pe tablă, înainte de intrarea profesoarei în clasă, date despre carte (titlul, autorul, numărul de pagini), dar și un cuvânt necunoscut pe care l-a identificat în timpul lecturii. Ulterior, toți colegii compun enunțuri cu acel cuvânt. Este un exercițiu prin care își dezvoltă vocabularul, ceea ce îi va ajuta la scrierea textului argumentativ de la Bacalaureat.
Prin momentul „Omul care aduce cartea”, Corina urmărește să-i învețe și cum să facă prezentări bune în Power Point (mereu le repetă să nu scrie mai mult de trei enunțuri pe slide) și să-și exerseze capacitatea de a vorbi în public.
Orele ei pot conține dezbateri, lucrul pe echipe, prezentarea unor conspecte pe care le-au avut de scris acasă. Pot conține, deși rareori, chiar și momente de dictare. Dar e sigur că, la orele Corinei, elevii trebuie să facă o evaluare a colegilor, după criterii clar stabilite, iar la teste trebuie să se auto-evalueze și să treacă punctajul într-o rubrică specială.
„Inter-evaluarea, dacă e făcută așa cum trebuie, îți spune mai multe despre cum stă copilul respectiv la materia ta, decât tema propriu-zisă”, spune profesoara. „Iar auto-evaluarea îi ajută să conștientizeze unde greșesc.”
Ingredientul care o determină să continue toate activitățile este speranța de schimbare în societate.
„Dacă fiecare conștientizează că omul sfințește locul și face câte ceva ca să fie mai bine în domeniul în care activează, nu are cum să nu se schimbe. Eu de-aia fac tot ce fac. Pentru că omul sfințește locul.”
Sfatul ei pentru profesori, dar mai ales pentru sine, este să nu se plafoneze.
„Ca profesor, trebuie să încerci să nu te detașezi de realitatea copiilor. Învață în rând cu ei, fă cursuri, fă o facultate, astfel încât să fii tot timpul în priză, să-i înțelegi și pe ei dacă ajung într-un punct în care nu mai pot învăța.”
Așa cum a făcut ea acum doi ani, la 46 de ani, când a urmat o vreme în paralel Facultatea de Drept la Universitatea Titu Maiorescu și masteratul în Comunicare și Relații Publice la S.N.S.P.A.. Sau când le aduce filmulețe de pe TikTok la ore, dar unele cu un conținut din care să învețe ceva. Sau când povestește cu ei în pauze despre fotbal, unii dintre ei fiind microbiști, iar ea, o fană înfocată a echipei Rapid, pentru care merge pe stadion la meciuri.
Spune că în momentele cele mai stresante, în special când are de completat hârtii și nu poate evita birocrația, casa ei sclipește de curățenie. Se relaxează în timp ce calcă rufe și spală geamuri. Însă, după ce și-a reîncărcat bateriile, termină orice sarcină, oricât de plictisitoare sau complicată ar fi. Cum a fost în pandemie, când a filmat 12 lecții pentru TeleȘcoala, un program al TVR, în care le explica diverse noțiuni elevilor de a VIII-a și a XII-a. Era prima oară când vorbea în fața unei camere, cu multe lumini îndreptate asupra ei și cu „speranța că cineva chiar ascultă”.
Pentru viitor, și-a planificat două sarcini provocatoare: în vacanța de vară vrea să învețe editare video, ca să-i ajute pe elevii de la podcast, iar de la anul vrea să predea un opțional de educație juridică, cu legi de interes pentru elevi și exemple de situații pe care ei trebuie să le gestioneze.
„Părinții mei m-au format astfel încât, oricât de grea ar fi o muncă sau o sarcină la care m-am înhămat, să nu mă las până nu o termin. Totul trebuie dus până la capăt. Dacă te-ai înhămat, du-o. Nu o abandona.”
Text de Oana Racheleanu
Editor: Lavinia Gliga
Foto: Doria Drăgușin
Premiu susţinut în 2024 de Fundaţia Autonom, partener al Galei.
1 Comment
Jos palaria